PARTENERUL

4

M-am trezit cu o stare de spirit extraordinar de bună și sper să mi-o păstrez măcar toată ziua, am o mulțime de lucru la birou și sper să termin tot ce mi-am propus. Îmi fac un duș, îmi aleg ceva de îmbrăcat, o pereche de blugi slim și o bluză asortată, un pic transparentă care lasă să se zărească sutienul roșu pe care îl port. Telefonul sună de zor și când văd apelantul, mă trec câțiva fiori reci, la ora asta nu prevede nimic bun.

- Bună, tată! Ce matinal ești, s-a întâmplat ceva?
- Selena, bună, se aude vocea vibrantă a tatălui meu. Te-aș ruga să nu întârzii astăzi, avem o întâlnire foarte importantă.
- Dar, tată, știi bine că nu am întârziat niciodată! Despre ce întâlnire este vorba și de ce eu aflu în ultimul moment?
- După cum am mai discutat, firma este în proces de extindere și pentru acest lucru trebuie să facem un parteneriat cu o altă firmă similară. Vom deveni cei mai buni și cei mai puternici de pe piață. Astăzi vine viitorul asociat, pentru a stabili termenii parteneriatului.

Ah, da, am uitat să vă precizez că firma la care lucrez este a tatălui meu, dar cu toate astea am ales să pornesc mai de jos, pentru a mă familiariza din plin cu treburile și problemele firmei, care într-o bună zi va fi a mea, eu fiind unica moștenitoare. Sper că ziua aia va fi cât mai îndepărtată, mă simt mai bine ajutând din spate la bunul mers al firmei, decât dacă aș fi pe scaunul președintelui.

- Dar de ce trebuie să fiu neapărat de față? mă revolt totuși în fața deciziei tatălui meu de a lua parte și eu la această ședință.

Nu îmi place deloc faptul că vom avea un partener, dar dacă asta este singura soluție pentru întărirea și prosperitatea firmei, nu mă voi opune.

- Pentru că ești viitorul președinte al firmei și trebuie să începi să te porți ca atare! tună vocea tatălui meu.
- Se poate face fuziunea și fără prezența mea, încerc încă o dată să îl conving că nu este necesar să particip la o adunare de boșorogi care oricum vor hotărâ viitorul firmelor, făcând abstracție de dorințele mele.
- Selena, mă mustră din nou tatăl meu, știu că faci o treabă minunată, se vede din rezultatele pozitive pe care firma le are de când tu ai venit să lucrezi efectiv aici, exceptând perioada facultății în care, la fel te-ai implicat cu dăruire, de a trebuit să te zgornesc acasă uneori. Este timpul să ieși în față, ca lumea să te cunoască și să vadă și omul din spatele minunatelor proiecte ce îți ies din minte.

Mda, ce să zic, nu mă omor nici după petrecerile lor de fițe, în care tata abia așteaptă să se laude cu mine.

-Bine, bine, mă resemnez nemulțumită.

Închei convorbirea și arunc telefonul în pat înciudată că, deși m-am trezit cu o stare de spirit foarte bună, acum ziua mea nu se mai anunță atât de bună. Întâlnirea cu viitorul partener de afaceri îmi creează o stare de neliniște și nu îmi pot da seama din ce cauză. Am ocolit pe cât de mult posibil ședințele, fiind prezentă doar la cele cu adevărat importante, doar de aia s-a inventat internetul. Prefer să stau în biroul meu și să asist online la întruniri. Altă concesie pe care a făcut-o șeful meu pentru mine. Ce nu face el pentru fata lui?

Hmm, se pare că aceasta de astăzi face parte din ședințele importante, unde se pare că prezența mea este indispensabilă. Să îl ia naiba de boșorog, doar pentru că tocmai astăzi s-a găsit să vină la firmă, asta nu mă va face să îmi schimb ținuta. Știu că ar fi trebuit să mă îmbrac cu ceva mai office pentru întâlnirea de astăzi, pentru a arăta ca un adevărat lider, dar asta sunt, și, oricum nu mai am timp să fac ceva în această privință. Îmi încalț pantofii stiletto cu toc înalt, măcar să-mi mai îndulcesc puțin prezența, iau geanta, telefonul și mă pregătesc să ies din apartament, când simt o vibrație în mână. Deschid telefonul și văd că am primit un mesaj pe instagram, de la necunoscutul meu: "îmi este dor de tine, abia aștept să ne revedem" urmat de inimioare și pupici. Ce mama naibii înseamnă asta, când "ne-am văzut" de abia așteaptă să "ne revedem"? Nu îmi mai bat capul, ies și mă îndrept către mașină.
Ajung într-un final la firmă, intru la mine în birou, dar nici nu apuc să mă instalez în scaun, că sună telefonul.

- Mda, răspund cu o voce morocănoasă, fără să privesc identitatea apelantului.
- Ce face cea mai bună prietenă a mea? se aude vocea veselă a prietenei mele.
- Wow, cărui fapt îi datorez veselia cu care mă suni așa de dimineață? îi spun sarcastică.
- Cineva s-a trezit cu fața la cearceaf! Ce naiba ai pățit de ieri până astăzi, ce s-a schimbat?

Ieri ne-am întâlnit dupăamiază la o cafea, a fost plecată câteva zile din localitate, bineînțeles că a fost curioasă să afle despre necunoscutul cu care am plecat din club și i-am povestit despre experiența fantastică de care am avut parte. M-a făcut idioată pentru că nici măcar nu am încercat să aflu numele celui cu care m-am culcat, dar asta este, îmi asum, nu este ca și când ne vom mai revedea. Sau poate...?

- S-a schimbat starea mea de spirit, asta s-a întâmplat, mormăi fără chef.
- Selena, să nu îmi spui că ai rămas însărcinată! se aud hohotele de râs ale Sarei.

Ce o fi găsit așa de amuzant, nu știu! Dar, la naiba, acum că a pomenit despre sarcină, am fost eu băută, dar parcă necunoscutul a folosit prezervativ, nu?

- Doamne ferește, nu fi idioată! M-am certat puțin cu tata!
- Ha, ha, ce-a mai făcut tiranul de data asta? chicotește Sara, care, cu toate că ține enorm la tata, doar părinții noștri sunt prieteni vechi de ani de zile, nu se poate abține să nu folosească apelativul tiran, micul nostru secret de ani de zile, din cauză că era mai mult decât protector cu amândouă în adolescența noastră.

Chiar și acum când suntem femei în toată firea, tot nu se abține din încercarea de a ne controla, cică pentru siguranța noastră. Tatăl Sarei se amuză, zicând că a scăpat de o cheltuială în plus, nefiind necesar să angajeze un bodyguard pentru noi. Știm că este la fel de protector, dar se eschivează, lăsându-și prietenul să fie catalogat drept căpcăun, în timp ce el poartă aura de înger.

- Tiranul vrea să își ia un partener de afaceri și eu trebuie să fiu prezentă la negocieri.
- Așa și, care este problema, poate este pentru binele firmei!
- Problema este că nici măcar nu am fost consultată și mă simt lăsată pe dinafară. Și apoi, știi că nu îmi plac întâlnirile astea de boșorogi, de ce mai este necesară prezența mea, pentru că oricum bănuiesc că au toate datele problemei puse la punct.
- Selena, are dreptate tatăl tău, chiar dacă poate a omis să te consulte, probabil că știa că te vei opune și te-a pus în fața faptului împlinit. Într-o zi vei fi președinta firmei și astfel de întâlniri vor fi imperios necesare. Trebuie să te obișnuiești! conchide sigură pe ea, prietena mea.

Se vede că este avocată, gândește mai lucid decât mine și nu se lasă doborâtă de sentimente, îi ia apărarea tatei chiar dacă în detrimentul meu, prietena ei cea mai bună.

- Mda, mulțumesc "mamă", chiar aveam nevoie de sfatul tău, îi răspund cu ironie în glas.