I'm a monster, how can you love me?

35

-Stii ce fel de asasin?Sau macar daca mi-a asasinat parinti?spun spre ea.

-Imi pare rau.Atat mi sa spus...Dar!

Acesta se indrepta spre dulapul ei,deschizand usile dand la o parte peretele unui raft,avand o cutie.Se uita la ea putin,ca sa isi mute privirea spre mine,venind cu pasi grabiti asezand-o uaor pe biroul vechi de atatia ani,dar inca rezistibil.

-Hina.Cred ca trebuie sa iti dau acum ce iti apartine.

-Ce imi apartine?

Acesta deschide cutia scotand o brata mare aurie,avand pe ea o piatra albastra.

-Acesta a fost alaturi de tine printre vesmintele pe care le aveai cand mi te-a pus in brate.

O iau usor punandu-mi-o,dandu-ma doi pasi in spate cand acesta incepe sa straluceasca,dar dupa se opreste.

-Se pare ca te-a recunoscut,de cate iri o apropiam de tine sau o asezam pe mana ta stralucea puter-AHHH!tipa mama Marta.

De ce?PENTRU CA O CHESTIUTA MICA STA SI PLUTESTE IN FATA NOASTRA.E exact ca o vulpe,dar are si aripi in acesta e portocalie straluncind putin a galben.Acesta vine spre mine,plutind la 1 metru de mine.

-Buna micule stapan.

-Rozatoare vorbeste!spun speriat.

-Nu sunt rozatoare.Sunt o vulpe ursitoare.

-Vulpe ursitoare?Pe bune?!spun cumva...nu stiu care e cuvantul...cred ca...ca glumește dar nu!

-Mhm.Sau cum se mai spune animal magic de companie dar in regatul de unde venim nu folosim acel cuvant.Am asteptat atata timp sa te pot cunoaste,trebuia sa apar la varsta de 3 ani,dar din pacate nu sa putut.

-Stii cumva ce sa intamplat?!Toata povestea?!

-Da...