I'm a monster, how can you love me?

22

-Cum e?spun in soapta.

-Dupa ce mi-a-ti spus ce sa intamplata seara,iar avand in vedere ca e 10 dimineata,nu ar fii prea ciudat,dar nu pot spune nici ca nu e.spune Scott.

-Isi va revenii?spuen Pham.

-Nu stiu!Nu am mai vazut astfel de semne la nicio forma,oi fi eu doctor dar asta nu am mai vazut in viata mea.

L-am sunat pe Scott azi dimineata anuntandu-l acesta teleportandu-se la noi,faptul ca nu m-am asteptat sa se teleporteze in pijamalele sale cu banane inprimate pe culoare roz,ma facut sa pufmesc in ras dar totodata sa ma inec cu apa pe care aveam si eu de gand ca tot omul normal sa o beau.

-Dean!ii aud dintr-o data vocea.

-Ha?

-Saruta-l.

-Ce?!spun socat.Nu ma intelege gresit,o fac si fara sa spui dar nu inteleg intenția ta.

-Am o banuiala doar,legatura voastra de soulmates poate il ajuta.Gen ca o trezire la realitate din somn,nu stiu daca o sa mai aiba,dar merita incercat,ca altfel fara sa fiti soulmates nu stiu daca ar fi mers.

-Ai vazut cumva Autira aseara?spun iritat.

-Aveam si eu momentul meu,te rog.spune acesta facand pe diva.

-Da da da.Cum sa nuuu!spun iritat din nou.

Le fac semn sa iasa afara,acestia facand pe imbufnati iesind inchizand usa.Ma apropii de pat,apoi in pat,luandu-l in bratele mele pe Hina,privindu-l si mangaindu-l.

-E timpul sa te trezesti....

Imi zdrobesc buzele de ale sale formand un sarut bland,ma despart usor ca sa ii vad ochii superbi dezchizandu-i-se.

-Dean...

-O doamne!spun strangandu-l tare la piept.Eram speriat ca nu va merge si nici nu iti voi mai auzi vreodata glasul.

-Ah...e de parca as fii dormit foarte multa vreme.

-Iti mai e somn?

-Nu...ma simt numai ametir putin.Poti sa ma tii in brate?

-Normal.Nici nu e nevoie sa ma întrebi!

Fericit amandoi,il iau pe acesta in brate exact ca un copil,stand in poala mea strans in bratele lui si el in ale mele.