Prolog.

437 18 0
                                    

M-am nascut intr-o familie in care toti se asteptau de la mine sa ajung o fetita perfecta, dar din pacate am avut multe defecte si inca am. De mica mama m-a invatat cum sa ma port in societate si cum sa folosesc cutitul. As fi preferat o viata obisnuita ca a oricarei fete de varsta mea, dar nu, a trebuit tata sa fie un om important, mai pe scurt politician. Tot timpul m-am invartit in jurul marilor oameni de societate si niciodata nu mi-a placut. Ei bine, e timpul ca asta sa se termine. Si cea mai buna idee a mea a fost sa-mi inscenez rapirea. Planul era simplu, la miezul noptii saream pe geam in curtea din fata unde ma astepta o prietena, care nu e asa de importanta incat sa-i dau numele, si amandoua plecam cu duba ei. Dar niciodata nimic din ce incerc eu nu iese si se pare ca prietena mea si-a gasit cel mai bun moment pentru a intarzia. O da...

                Persoana aia din masina nu era ea, iar eu chiar credeam ca e ea si d-aia m-am lasat rapita cu adevarat. Cat timp nu ma omoara e totul bine. Putina actiune nu strica si e timpul ca parintii mei sa invete sa traiasca si fara mine. Sper sa le placa. Macar nu o sa-i mai aud cum imi zic ce sa fac si cum. Pana si iubitul mi l-au ales ei, un tip de la clubul de tenis care e foarte cuminte si nu face nimic. O sa ma distrez cu rapitorul asta.

Inca o poveste cu vampiriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum