Capitolul 2

280 17 8
                                    

Am deschis ochii incet. Nu prea reuseam sa-mi dau seama ce se intampla. Totul se vedea incetosat, asa ca am incercat sa clipesc de mai multe ori in speranta ca voi reusi sa vad cum trebuie. Cand am incercat sa-mi ridic mana dreapta mi-am dat seama ca nu pot. "O da, sunt legata pe un scaun" mi-am spus in sinea mea. Ma aflam intr-o camera intunecata legata pe un scaun. Ce putea sa fie mai bine de atat? Adica serios acum, orice fata isi doreste sa fie legata pe un scaun dupa ce a fugit de acasa, nu? Cred ca nu. Am inceput sa ma zbat, dar din pacate nu reuseam sa slabesc ceea ce ma tinea captiva, fie sfoara, fie catuse, nu prea reuseam sa-mi dau seama. Si deodata cand totul parea fara de speranta, mi-a venit cea mai brilianta idee.

- Heeeiiii e cineva pe aici? In caz ca sunteti rapitori adevarati, mai tineti-ma inca o luna inainte sa-mi dati drumul! Nu prea vreau sa ajung asa repede acasa.

Din intuneric si-a facut aparitia un barbat la costum, care avea un baston in mana. Parea destul de tanar. S-a uitat la mine. M-a analizat din cap pana in picioare fara sa spuna nimic sau sa schiteze vreun gest. A facut un semn catre cineva care cred ca era in camera dar nu-l vedeam eu. In peisaj a mai aparut un barbat care ia adus un scaun celui dintai. Dupa ce a pus scaunul in fata mea, a plecat. Barbatul la costum s-a asezat pe scaun. Eram amandoi fata in fata, dar nimeni nu spunea nimic. O liniste apasatoare inconjura camera. Tensiunea plutea in aer, cel putin pentru mine. Dupa cateva minute apasatoare de liniste m-am gandit sa sparg gheata.

- Cine esti? am spus aproape in soapta.

Individul nu a spus nimic. Apoi ca totul sa fie si mai perfect, se uita direct in ochii mei. Eram destul de panicata fiindca nu reuseam sa-mi dau seama ce se afla in capul lui. Oare la ce se gandea? Ce are de gand sa-mi faca?

- Nu te mai uita asa la mine! am strigat eu in cele din urma catre el.

- De ce nu? a spus el.

- Cine esti si de ce m-ai adus aici?

- Esti foarte curioasa, Candice.

Ok... deci de unde imi stie numele? Asta e o farsa sau ce? Da, categoric asta se intampla.

- De unde sti cum ma cheama?

- Astept clipa asta de mult, mult timp Candice.

- Ce face? Tu esti vreun obsedat d-ala sau ce?

- Ai grija cum mi te adresezi, a spus el apropiinduse prea mult de mine.

- Ok, ok, nu te enerva.

S-a ridicat de pe scaun, si-a bagat o mana in buzunar si a iesit din incapere. Minunat, lasa-ma singura. Am asteptat cateva minute in liniste sa se intample ceva, orice. Defapt un sfert de ora. Vazand ca nu urma sa se intample nimic si categoric domnul rapitor a uitat de mine, am inceput sa ma balangan cu scaunul. In loc sa reusesc sa ma dezleg, am cazut pe o parte.

- Ma poate cineva ajuta sa ma ridic? am intrebat eu cu speranta ca voi fi auzita.

Dupa inca un sfert de ora a aparut o femeie. A venit la mine si m-a dezlegat. M-a ajutat sa ma ridic si mi-a zis sa merg cu ea. Imediat ce am iesit din incaperea aia am observat ca ma aflam intr-un conac. Bine, mi-am dat seama ca e un conac din cauza "arhitecturi" din interior, sa zicem. Camere inalte, mobila vintage, podele lustruite cu lac. Aceasta doamna, care cred ca este o servitoare, m-a dus la primul etaj. S-a oprit in fata unei usi din capatul holului. A deschis usa si mi-a facut semn sa intru. Camera arata ca restul casei. Mobila vintage.

Servitoarea a disparut in spatele usii, inchizand-o. M-am asezat in pat. Mda, ce pat grozav, are arcuri sau cel putin asa se simte. Se vede ca e un conac vechi. Lasand la o parte arcurile m-am descis sa ma lungesc. Totusi ma simt putin obosita dupa toate cele intamplate in ultimele ore. Ma gandeam sa ma culc, dar nu prea reuseam. Intr-un fel ma simteam destul de fericita la gandul ca am reusit sa scap de ai mei si de viata mea plictisitoare de perfecta. Intr-un altul imi era putin teama. Inca n-am habar unde ma aflu si cine e nenea asta la costum. Daca o sa fiu molestata? Daca stau sa ma gandesc nu cred ca ar fi o asa mare problema. Am placeri sado masochiste. Oricum nu asta conteaza acum. Din cauza tuturor gandurilor care imi strabateau imaginatia, m-a cuprins un somn adanc.

Cand am deschis ochii era dimineata. Razele soarelui intrau printr-o mica crapatura lasata de perdelele care incepeau in tavan si se terminau undeva pe podea. Locul asta nu e prea luminat. Ma intreb de ce. M-am gandit cam de 3-4 ori inainte de a iesi din camera. Inca am hainele de ieri pe mine. Fie ce o fi. Am deschis usa cat de incet am putut si am inceput sa merg. Eram in mijlocul unui hol lung care parea ca nu se mai termina. O femeie cu o tava in mana a trecut pe langa mine. S-a uitat la mine si mi-a zambit cu un fel de superioritate in privire. Locul asta e ciudat. Dupa cateva minute am ajuns la scari si am coborat. Am ajuns intr-o camera care arata ca o sufragerie si in care se aflau doua tipe.

-Hei, am spus cu o voce aproape inexistenta.

- Mda hei si tie, a spus una dintre ele dandu-si ochii peste cap.

O femeie imbracata in servitoare a intrat in camera.

- Candice, aici erai, mi s-a adresat ea.

- Te cunosc?

- Nici nu trebuie. Stapanul mi-a dat ordine sa-ti explic cum stau lucrurile pe aici imediat ce te trezesti.

Stapanul? Cred ca tipul asta chiar are banii daca isi permite sa aibe servitoare si o casa ca asta. O Dumnezeule, oare sunt rapita de interlopi?

- Ok atunci, dai drumul, explica-mi ce se intampla.

- Stai jos mai intai.

M-am asezat pe un fotoliu iar cele doua gagicute au iesit imediat din camera. Servitoarea a inchis usa si s-a intors spre mine.

- Din momentul asta, tu ca si restul fetelor din casa asta esti proprietatea Stapanului.

- Ce face? Eu? Proprietatea unui asa zis stapan?

- Fiecare fata din casa asta a fost aleasa de la nastere pentru a deveni o servitoare pentru Stapan. Se pare ca acum a venit momentul ca tu sa ni te alaturi aici in conac. Nu ai voie sa-l jignesti pe Stapan sau sa i te opui ordinelor sale.

Pentru cateva secunde am ramas fara cuvinte. Tipa asta vrea sa-mi spuna ca de acum sunt obiectul unui individ? Daca stau sa ma gandesc, mai bine decat acasa unde si mama ma trata ca pe un obiect.

- Esti atenta la ce iti spun?

- Da da, am spus eu.

- Bine, atunci du-te in camera ta si schimba-ti hainele. O sa gasesti haine in dulapul tau.

M-am supus oridenelor servitoarei si am plecat spre etaj. Nici nu am incercat sa ripostez. Pe moment cred ca o sa fac cum imi este spus. Cat timp tipul nu e un peste care sa ma trimita pe centura cred ca totul e ok.


—————————————-

Stiu ca nu am scris prea mult nici la acest capitol si ca a durat cateva luni bune pana sa-l postez, dar spre apararea mea... n-am nici o scuza. Sper sa va placa, mai ales voua fanilor nebuni care tot imi cereti "next-ul". Daca aveti vreo parere sau sesizati vreo greseala gramaticala sau orice altceva care nu va place, nu va fie frica sa lasati comentariu acolo jos.

Inca o poveste cu vampiriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum