O felie de viață cu bakugan, beyblade și inazuma eleven

7.3 - O lume paralelă

Înainte ca Xavier să le poată spune ceva , Ryuga îl pocnește în ochelari , încât îi dă sângele pe nas. Dan îl scotocește prin buzunare și găsește un pistol cu electroșocuri.

- Bun, ia-l și pe ăsta, Ryuga , și hai să ieșim de aici, zice Dan cu acreală în glas.

- Prieteni, mai bine plecăm de aici pe cât de repede posibil și îl dăm naiba de vaccin ! le sugerează Xavier cu glas scăzut . E mai important să scăpăm noi.

- Idiotule ! Impertinentule ! Dacă nu le arătăm proștilor ce face vaccinul , o să fim și noi obligați să-l facem ! îi strigă Axel roșcatului în față , sângele năvălindu-i în obraji.

- Axel are dreptate, Xavier. Nu putem să abandonăm situația pur și simplu , își dă cu părerea Marucho.

- Ia zi, amice, unde-i sala în care sunt ținute vaccinurile ?  îl întreabă Austin.

- Trebuie să mă lăsați pe mine să trec înaintea voastră ca să vă duc acolo. Mai întâi, trebuie să dezactivez sistemul de securitate .

- Și fă-o odată ! îi țipă Ryuga impacientat.

Xavier se supune asemenea unui cățel și ne gesticulează să-l urmăm cu atenție până în sala cu pricina , dezactivând de pe  o tabletă  toate camerele de supraveghere de pe holuri. Ne oprim în fața unei alte uși imense de metal pe care Xavier o deschide ,scanându-și legitimația de membru al acestei campanii. Mda, nici mie nu-mi convine.

- Aici sunt ținute toate dozele de vaccinuri , ne zice Xavier , arătând cu degetul către niște mese pline de "otravă".

- Și acolo ? Camera aia ? întreabă Axel , îndreptându-se țintă spre ușă .

Înainte ca Xavier să-l poată opri , Axel trântește ușa de perete și scoate un țipăt sfâșietor.

Cu toții alergăm spre el și rămânem ca trăsniți de fulger. În fața noastră e o priveliște groaznică . Pe niște paturi de metal , sunt întinse corpuri sau mai bine zis cadavre , fiind acoperite cu un cearșaf alb.

- Ăștia sunt oamenii care au murit în urma vaccinării, spune Xavier cu voce și mai scăzută.

- Măi, măi, măi .... ce avem noi aici ? 

Ne întoarcem brusc cu fața către sursa vocii și îi vedem pe Jude și Tsubasa împreună cu alți 10 soldați înarmați .

- Hai, javrelor, puneți-vă cu noi ! le strigă Ryuga .

- Ai tupeu să bați cu noi chiar şi cu mâinile goale , îi râde Tsubasa malițios.

Soldații ne înconjoară din toate părțile !

Axel ia un scaun de lângă şi-l aruncă cu toată puterea în capul unui soldat pe care-l omoară din cauza loviturii puternice.

Ceilalți fac la fel . Apucă şi aruncă mese , scaune.... Ryuga scoate sertarele unui dulap şi-i dă cu ele în față lui Jude, lăsându-l inconştient.

La naiba ! Mai vin soldați !

Atunci, un nechezat se aude şi în încăpere dă buzna calul cel negru , doborând la pământ aproape toți soldații.

- Yasumine, ia de pe rafturile alea rapoartele întocmite de mine în ultimele 24 de ore ! Cu ele , oamenii vor fi convinşi de efectele letale ale vaccinului , îmi strigă Xavier.

Fac cum spune el şi mă urc pe cal , ieşind val vârtej din clădire . Calul goneşte pe drumul principal al satului şi la un moment dat , coteşte la dreapta pe un şir de poteci care , spre mirarea mea, au legătură cu drumul principal al oraşului.

Odată ajunsă aici, îi spun calului să mă ducă în curtea şcolii. Asta face . Lumea care stă la coadă pentru a se vaccina fuge speriată din fața calului nărăvaş. Aştept ca adunarea să se potolească ca să încep le dezvălui adevărul.

- Dragi cetățeni ai acestui oraş, aici ,( şi ridic mâna stângă în care țin documentele ) am dovada că acest vaccin este mortal. Sunt rapoartele pe care le-am preluat chiar din laboratorul amplasat în această zonă . Poftiți, citiți-le şi o să vă convingeți ! zic eu , aruncându-le dosarele .

Fiecare persoană ia câte un raport şi-l citeşte cu atenție . Nu trece mult timp , şi cineva strigă :

- ESTE CUMNATUL MEU ! Uite, a făcut vaccinul  şi acum e mort ! Uite, e poza lui asta ataşată la dosar !

- Nu, nu, copilul meu ! De ce te-am trimis la moarte  ?!

- Mami ! Nuuu.... ce groaznic !

Coordonatorul campaniei care la început a privit intervenția mea cu nepăsare, acum stă foarte încordat şi ascultă reacțiile oamenilor .

Toți cetățenii îşi scot armele şi lovesc în stânga şi-n dreapta soldații , înaintând spre coordonator tot mai mult. Acesta apucă o mitralieră , amenințând mulțimea cu ea.

Calul mă aruncă jos de pe  spatele lui şi se năpusteşte asupra tiranului pe care-l loveşte cu copitele sale în cap şi-n piept . Mitraliera îi cade din mână bărbatului , dar aceasta se descarcă şi nimereşte calul în piciorul drept din față.

- Nu ! Calule ! Nu ! țip speriată şi fug spre el.

Coordonatorul are capul spart din care colcăie sângele , iar calul stă întins în partea opusă a acestuia. Rana îi sângerează .

Văd cum oamenii distrug toate dozele de vaccin şi incendiază tancurile . Pură nebunie !

- Yasumiiiine !

Mă uit în spate şi-i zăresc pe Ryuga, Austin, Axel, Marucho, Dan şi Xavier ieşind dintr-o maşină. Aleargă spre mine.

- Yasumine, eşti bine, eşti rănită ? îngenunchează Marucho lângă mine.

- Eu sunt nevătămată. Asta datorită lui , arăt către calul grav pe care-l mângâi.

- Se pare că ai reuşit să-i convingi până la urmă... spune Ryuga, privind revolta cetățenilor.

- Da.... le răspund eu.

Calul respiră greu.... simt cum mi se umplu ochii de lacrimi. Nu vreau să moară. După câteva secunde , acesta se ridică și o lumină puternică îl înconjoară . Calul se transformă într-un om ( cred ) de statură mai firavă și puțin mai mic de înălțime decât Dan sau Ryuga.

Rămân total perplexă ..... de fapt, toți rămânem așa. Calul era, în realitate, un om . Și omul ăsta e..... poftim ? Shun ? Dar - dar cum ?

Shun încearcă să se țină pe picioare, strângându-și brațul drept din care țâșnește sânge. Se uită la mine cu un zâmbet straniu și leșină în brațele mele .

[Povestirea continuă în realitate ]

Mă trezesc transpirată din vis și mă uit la ceas. E 4 dimineața . Cele mici dorm adânc . Uff ! Mă dau jos din pat ușor .

................................................................
..

Mă duc la soşea cu cele mici ca să-i ajutăm pe mamaie şi tataie cu cumpărăturile . Pe drum ne întâlnim cu Shun şi Stormo care se ține după el în fiecare dimineață.

- Hey, Shun ! Hey, Stormo !

- Yasumine, spune-i prostului ăsta de copil să mă lase-n pace ! zice Shun iritat .

- Arată-mi , arată-mi , Shunny ! Te loooog.... face Stormo ochi mari de cățeluş.

- Ce să- ți arate , Stormo ?  îl întreb pe prietenul meu cu sprânceana ridicată.

- Shun mi-a zis mai devreme când l-am apucat de brațul drept să nu-l mai strâng pentru că-l doare . Şi l-am întrebat de ce , iar ei mi-a răspuns că are o rană , îmi explică Stormo fără să respire.

Fără să stau prea mult pe gânduri , îl apuc de braț pe Shun şi îi ridic mâneca . Aşa e ! E aceeaşi rană ca-n visul meu ! Dar cum ?

Mă uit la Shun , care îmi zâmbeşte la fel de dureros ca-n vis . Oare.... oare .... şi el a fost conştient de vis ?