O felie de viață cu bakugan, beyblade și inazuma eleven

8 - Sunt lângă tine

( Capitolul va fi povestit din 2 perspective . Apropo, subiectul capitolului va fi puțin tulburător.)

[ PDV al lui Axel ]

Nici nu-mi vine să dorm , deşi durerea asta de cap mă omoară ! Mi-l simt atât de greoi , de parcă ar fi făcut din plumb . Şi ochii mi simt grei .... urgh ! Mai rău de atât , îmi tremură tot corpul din cap până în picioare....

Nu mă pot controla deloc ...nu-mi pot reveni ..... .. şi mă enervează şi lacrimile astea care mi se scurg pe față ! De ce nu se opresc odată ?! Dar chiar nu mă afectează ce mi-a zis !

Nu mai pot sta aşa ! Mă duc să beau sau să ies afară să respir puțin aer ... nu ştiu ce să fac !

[ PDV al lui Shun ]

Ce se tot aud uşile astea , trântindu-se ?! Mă scol din pat şi mă îndrept spre uşă. Ies din cameră,mergând în sufragerie să văd ce e.

Dar nu e nimeni . Ciudat .... în schimb, aud un cum cineva şi-ar trage nasul . Sunetul vine din bucătărie.

Încă din prag uşii de la bucătărie îl observ pe Axel cum stă lipit de frigider şi tot îşi trage nasul .

- Axel ?

- Ce ? îmi răspunde el cu o voce înecată în lacrimi .

- Plângi cumva ? Ce s-a întâmplat ? îl întreb eu îngrijorat, dând să aprind lumina .

- Nu, nu ! ...nu aprinde lumina, te rog ...mă imploră el cu o voce şi mai scăzută de data aceasta.

- Dar ce-ai pățit ? Te doare ceva ? Te simți rău ?

Mă apropii de Axel şi încerc să-i studiez chipul în întuneric. Ochii mei sunt puțin neobişnuiți față  de ai altor oameni fiindcă pot să văd în întuneric foarte bine exact ca pe timpul zilei . Bine, nu chiar atât de eficient pentru că tot îmi e un pic  dificil să mă ghidez. 

Văd că ochii săi sunt umflați de plâns, iar buza inferioară îi tremură foarte tare. Mă apropii un pic mai mult de față  lui şi-l întreb fin nou.

- Eşti bine ? Ce-ai pățit ?

Dar nu a fost cea mai bună soliție de a pune o astfel de întrebare fiindcă ochii lui Axel se umplu din nou de lacrimi . Îl iau de mână uşor şi-l aşeaz pe un scaun. Eu stau în picioare, sprijinindu-mă de masă. Stăm aşa în tăcere un timp până când Axel îmi cere un pahar cu apă. I-l dau, iar el bea.

- Mă doare rău capul .... geme el , punându-şi capul pe masă.

- Şi de ce nu mi-ai spus asta mai devreme, Axel ? Nu ți-am zis că dacă ai nevoie de ceva să mă trezeşti ?

- Nu e....asta...neapărat... îmi răspunde blondul, abia respirând .

- Dar ce , atunci ?  îngenunchez eu lângă picioarele sale . Axel, poți să-mi spui orice, absolut orice.

- Păi.... ( trage puțin aer în piept ) tatăl meu şi cu mine ne-am certat foarte rău. De fapt, n-a fost chiar o ceartă....a fost ...nu ştiu cum să-ți explic ca să înțelegi ...

[PDV al lui Axel ]

Nu prea vreau să-i spun lui Shun asta . Nu pt că n-am încredere în el sau că-l desconsider , dar nu vreau să-şi facă griji pentru mine şi să se supere cu mine. Să fie, pe urmă, toată noaptea agitat.

- Axel, spune ce ți-a zis, mă roagă el , dându-mi şuvițele în spatele urechii.

- Vezi tu.... ți-am mai explicat mai demult că tata nu mă prea are suflet şi că a fost dintotdeauna distant față de mine.