Amintirile unor vise

3

Ziua lui nu putea să meargă mai prost de atât. Norocul lui că şi-a luat chitara şi valiza din maşină.

Acum hoinărea pe străzi şi singurul lucru pe care îl putea auzi era cântăreţul lui preferat, Axl Rose, urlându-i în urechi:

"Welcome to the jungle

It gets worser every day"

Dar nu avea de ce să se lase bătut. Nu încă. S-a cazat la cel mai ieftin motel, măcar o noapte să doarma cu un acoperiş deasupra capului, a luat un ziar şi a început să caute anunţuri pentru slujbe. Se pare că deşi erau foarte ciudaţi, oamenii din Evergreen Town erau disperaţi după forţă de muncă.

A doua zi, după ce şi-a plătit camera, a pornit să-şi caute un job. Şi ăsta a fost momentul în care coşmarul a început să se dezlănţuie. Pe lăngă răspunsurile de genul "nu pari potrivit pentru această slujbă" sau "nu avem nevoie de ajutor chiar acum", deşi semnul de angajare deja prinsese praf, cu siguranţă cel mai aiurea a fost "arăţi prea înfricoşător, nu vreau să-mi sperii clienţii". Şi ăla era un magazin de articole pescăreşti în mijlocul deşertului. Care clienţi?

-Hei puştiule, cauţi ceva de lucru? l-a întrebat un moş care trecea pe lângă banca mucegăită pe care se aşezase Michael.