Amintirile unor vise

8

Michael s-a aşezat într-un colț al grajdului, aşteptând. Nici el nu ştia ce. Jack s-a dus în cealaltâ parte, studiindu-l de la distanță.

-Ți-am zis, o să stau aici cât e nevoie, i-a spus băiatul, lăsându-şi capul să cadă pe o căpiță de fân.

Şi a adormit.

Peste ceva timp, s-a trezit foarte confuz. Dar nu pentru că era derutat din cauza puiului de somn, ci pentru că nu ştia unde se află. Camera în care era nu-i părea deloc cunoscută.

-Gordon! îngână el.

Dar în loc de bătrân, inorogul îşi făcu apariția, uitându-se de sus la el.

-Jack, ce faci aici? l-a întrebat şi a întins mâna să-l mângâie, iar de data asta, inorogul nu a mai avut nici o ezitare.

-Văd că v-ați împrietenit. Şi nu ți-am zis să mă strigi maestre?

-Scuze, maestre, unde sunt? Şi mai important, am trecut proba?

-În durmitorul casei mele şi încă nu. I-ai descoperit numele şi acum te acceptă, dar asta nu înseamnă că l-ai îmblânzit. Trebuie să vedem dacă poți să-i foloseşti magia. Aşa că mâine în zori plecăm la vânătoare.