Amintirile unor vise

5

Pentru un moment a crezut că o să moară. Pica într-un gol nesfârşit şi se simţea ca Alice căzând prin gaura iepurelui. Nici nu şi-a dat seama când s-a oprit, pur şi simplu s-a trezit într-o încăpere rustică, putenic luminată, cu geamuri care dădeau spre un lac ce sclipea la lumina soarelui, lucru extrem de ciudat pentru ca era la subsolul unei taverne, sub ciment şi pământ.

-Unde suntem? a reuşit Michael să întrebe.

-Într-o cameră, unde ţi se pare că suntem, copil prost?

-Aş fi preferat un răspuns mai detaliat de atât...

-Suntem în lumea magică, Michael.

-Lumea magică...suntem în lumea magică...stai, de unde îmi ştii numele, nu-mi amintesc să ţi-l fi spus.

-Tocmai ai aflat că eşti într-unul dintre universurile alternative ale lumii tale şi tot ce te interesează e de unde ştiu cum te cheamă?

-Mi-am luat întrebările din cap în ordinea ciudăţeniei.

-Scria pe chitara ta, "proprietatea lui Michael Wesley".

-Asta are sens. Acum, ce universuri alternative?!

-Te-ai întrebat vreodată de ce părinţii îşi sperie copiii înainte de culcare cu Bau-Bau? De ce Zâna Măseluţă oferă bani în schimbul dinţilor? De ce Iepuraşul de Paşte aduce ouă?

-Da. Şi am găsit şi un răspuns: copiii sunt nesimţiţi şi nu ştiu decât de frică, sunt răsfăţaţi şi vor bani pentru orice, iar ultima chiar nu are sens. Ce legătură au iepurii cu ouăle?

-Sau nu. Bau-Bau ăsta e doar o nălucă care se hrăneşte cu vise urâte. Zâna Măseluţă era o zână a naturii, dar a fost blestemată să facă schimbul ăsta pentru un monstru care mănâncă doar dinţi. Iar iepurele ăla e doar un ciudat căruia îi plac ouăle.

-Deci ceea ce încerci tu să-mi spui  e că toate personajele astea sunt adevărate?

-Nu, încerc să-ţi explic fizică cuantică. Normal că sunt adevărate!

-Dacă nu aş fi căzut de la nivelul pământului ca să ajung tot la acelaşi nivel, probabil te-aş fi denunţat pentru demenţă senilă. Dar parcă are sens ce-mi spui.

-Bineînţeles că are, copil prost!

-Dar în toată nebunia asta, eu nu am aflat ceva: pentru ce m-ai angajat?