CAPITOLUL 1.
Pe drumurile haotice ale New York-ului ,o fata hoinarea strazile in lung si-n lat.In mana stanga purta o geanta mai mare ,pe care abia o cara,iar in cea dreapta tinea strans un ziar sifonat si murdar.
Avea un chip palid si trist.Ochii-i caprui erau ascunsi sub acei ochelari mult prea lati ,de vedere.Parul ei de culoarea taciunelui era prins intr-o coada lunga,dezordonata.Nu era prea inalta iar trasaturile frumoase ii erau ascunse sub niste blugi si o bluza larguta asortata cu niste tenisi invechiti.Din cand in cand mai citea articolele cu multa atentie si se oprise in fata unei vile imense.Pasise cu multa teama in curtea frumos amenajata si ramase impietrita in fata usii pe care scria cu litere mari si ingrijite ‘’Familia Anderson’’.Fata batuse de cateva ori pana cand o femeie cu un glas subtire iesi din sala ca de bal.Parea destul de blanda asa ca fata indrazni sa se bage in vorba.
-Buna ziua,doamna!-rosti fata intimidata.
-Buna ziua,ce doresti?-adauga femeia.
Fata trase o ocheada asupra articolului din ziar si il inmana femeii ,ce se uita la ea dezamagita.
-Uite fato,esti mult prea mica si pun pariu ca nu ai peste saispe ani.-zise doamna Anderson.
-Defapt am saptispe!-afirma fata destul de enervata.
-Bine,esti mult prea mica ca sa poti fii ingrijitoare,mai bine vezi-ti de scoala.
-Dar ,dar..
Fata nu apuca sa mai zica nimic caci femeia ii inchise usa in nas.O lacrima ii se scurse pe obrazul stang dar ea o sterse imediat.Nu vroia sa planga,dar inauntrul ei era o adevarata furtuna.
Ocoli casa,si isi continua drumul ce parea a fi inutil.Se opri din nou in fata unei case putin mai modeste,ce avea nevoie de o bona insa acea doamna nici nu o lasase sa scoate un singur cuvant.Cu toate ca stia ca era absolut inutil,continua sa spere la imposibil.
Se aseza pe o bancuta prafuita si isi fixase capul in maini.O voce necunoscuta se auzea din fata ei.Fata ridica privirea si observa un batranel imbracat destul de gros ce se uita la ea cu putina mila.
-Vino cu mine,stiu eu o casa unde are nevoie de o menajera!-pronuntase batranelul.
-Dar,de unde stii?
-Ziarul din mana ta spune multe,scumpo!
Fata se ridica si se lasa dusa de batranelul atat de dragut.Se oprira in fata unui palat in toata firea.Bine,poate nu era chiar un palat dar semana cam nouazeci la suta.Curtea era ca din povesti,totul parea scos din basme.
Binefacatorul o trase de mana pana langa portarul palatului.Acela o privi destul de indiferent insa reusi sa intrebe ‘’ce cauti aici’’ la care batranelul raspunse pur si simplu ‘’Vreau sa vorbesc cu Domnul Smith.
-Cine e Smith?-intreba fata.
-Majordomul casei,scumpo.-raspunse batranelul.
Domnul Smith iesi din casa la insistentele portarului si cand il vazu pe dragutul batranel il invita inauntru impreuna cu fata de langa el.
-Deci cu ce va pot ajuta?interveni domnul Smith.
-Am auzit ca aveti un post liber pentru menajera .-raspunse binefacatorul.
-Hmm,da e adevarat dar cine e interesata?
-Eu!-apunta fata.
-Pai bine dar trebui sa iti tin un scurt ‘’interviu,scumpo.-interveni majordomul.
Batranelul pleca,insa nu inainte de a-si lua la revedere de la fata pe care o ajutase si la care incepea sa tina.Domnul Smith o invita in bucatarie,unde o aseza pe unul dintre scaunele frumos decorate.Bucatarie era de vis.Tot felul de ustensile,mobila de o culoare perfecta ,pana si faianta si gresia ce se asortau de minune.
-Deci ,ce vreti sa va spun despre mine?spuse fata ,luandu-si gandul de la bucataria perfecta.
-Totul,spuse majordomul.
-Pai,in primul rand ma numesc Caroline Walter insa majoritatea oamenilor imi spun Nina.Am saptispe ani si sunt singura pe lume.Parintii au murit cand eram mica si de atunci am invatat sa ma duc la scoala dar si sa muncesc in acelasi timp.Stiu ca sunt mica ,dar sa stiti ca pot face multe,va rog,am nevoie de aceasta slujba.
-Bine,esti angajata,dar ai grija ,cei ce locuiesc aici sunt foarte pretentiosi.
-Ma descurc,si va multumesc enorm!
Nina ii sari in brate si il pupa pe obraz,dupa care majordomul ii arata unde era camera ei.Era o camera mica fata de celelalte imense,avea un pat destul de dragut si toate cele necesare.Primi si o uniforma ce trebuia neaparat sa o poarte si niste balerini simpli pe masura ei .Fata era multumita caci domnul Smith o acceptase cu toate ca era nevoita sa se duca si la scoala.
Ea imbraca uniforma si cobori scarile colosale pana in bucataria perfecta.Acolo o intalnise pe Anabella ,o femeie in varsta dar foarte de treaba.Aceia observa ca Ninei ii stateau ochii doar la merele rosii si stralucitoare ce se aflau intr-un cos auriu asa ca il inmana fetei pe cel mai mare dintre ele.
-Multumesc!-adauga Nina timida.
-Nu ai pentru ce ,scumpo.Doar ai grija.-interveni femeia.
-Grija..?!-intreba fata confuza
-Da,cei ce locuiesc aici sunt pretentiosi!
-Mi-a spus si domnul Smith,dar totusi cat de mofturosi pot fii?
-Crede-ma baietii de la One Direction sunt de treaba ,dar sunt si pretentiosi .
-Cine e One Direction ?-intreba din nou Nina in timp ce musca din marul delicios.
-Hmm,noi suntem One Direction,dar tu cine esti!-se auzira cinci voci la unison din spate.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Scuzati-mi eventualele greseli gramaticale :o3 :*
CITEȘTI
like a cinderella //Zayn Malik
FanficAre multe greseli gramaticale, necesita editare!!! [Romance,Humor] Atunci cand soarta nu pare a fi sub nicio forma conform asteptarilor tale,ce faci ? Te lasi pagubas sau continui sa lupti pentru propriul tau viitor? Pentru Caroline Walter desti...
