Pe culmile plăcerii

"Dacă vrei să faci ceva bine, fă-o singur!"

Goneam ca un nebun pe străzile din orașul Nagano, simțeam cum eram acaparat de o stare ferventă de furie. Cum puteau fi atât de incompetenți?! Un lucru important am lăsat și eu odată în seama noilor recruți iar ei o comit mai ceva ca niște puști fără experiență. La dracu, majoritatea sunt asasini și mercenari antrenați de când se nasc, iar restul sunt descendenți ai foștilor angajați care sunt antrenați chiar de aceștia. Ai zice că ar trebui să fie mai pricepuți de atât. Și când mă gândesc că voiam că îmi iau liber un weekend dar se pare că nu am nici o speranță cu nepricepuții ăia. Sângele îmi clocotea în vene. Strângeam volanul cu toată forța și apăsam accelerația până la podea. Deși nu trecuseră decât cinci minute, mi se părea că trecuse o eternitate. În mai puțin de cincisprezece minute eram în fața unui depozit vechi de la marginea orașului.La intrarea în depozit stăteau doi bărbați înarmați. Am scăpat de ei rapid împușcându-i de la distanță în timp ce stăteam ascuns după un copac dar știam că înăuntru este adevăratul spectacol. Mi-am pregătit două arme potrivite pentru un asalt în interior pe distanță mică. O armă primară de asalt, și anume un MP9 cu amortizor, care era o armă de Speed  Fire iar amortizorul era perfect pentru a nu atrage prea mult atenția asupra mea. Și un pistol, preferatul meu, un FIVE-SEVEN. Pistolul ăsta este amintire de la răposatul meu tată, cu el tatăl meu i-a ucis pe unii dintre cei mai puternici mafioți japonezi și nu numai, multe persoane influente din lumea ilegalităților și-au găsit sfârșitul de mâna tatălui meu, iar acesta era și pistolul lui preferat.

După ce am mai verificat odată perimetrul, m-am cățărat pe acoperișul depozitului cu ajutorul scării de incendiu. Acolo era o fereastră veche prin care puteam vedea în interiorul depozitului. Înăuntru erau șase oameni legați care păreau a fi oamenii mei, aparent ei erau ultimii care mai erau în viață. Lângă ei erau doi bărbați masivi înarmați iar în partea opusă era un bărbat în vârstă care purta cu el un baston. Nu mi-a luat mult să îmi dau seama că bărbatul acela era chiar șarpele de Kenny, un trădător din cauza căruia tatăl meu a murit. Cât de mult am plănuit să mă  răzbun pe nenorocitul ăsta. Dar de când a murit tata, nu a mai fost de găsit. L-am tot căutat, dar nici urmă de el. Iar acum îl am în fața mea. Imagini de la moartea tatălui meu își făceau apariția în mintea mea și încercau să îmi întunece rațiunea, dar mă puteam controla, mai trecusem odată prin asta și toți nervi, toată furia și frustrarea acumulate se transformaseră cu mult timp în urmă într-o dorință aprigă de răzbunare. Mi-am stabilit planul de atac și am coborât de acolo pentru a mă putea furișa în voie în depozit. Odată intrat, m-am ascuns după multele lăzi de lemn care erau răspândite prin toată sala. Am decis să mă duc până aproape de oamenii mei care erau legați, când m-am apropiat, l-am observat pe Kyon, unul din cei mai buni oameni ai mei. Încă mă întreb cum de au fost prinși, Kyon nu se lasă prins așa ușor. Dar faptul că el este aici îmi ușurează mult munca. El avea acces la ceva ce foarte puțini au acces și de care doar un grup select de oameni din brigada mea, iar acel lucru era un cod secret creat de tatăl meu, pe care eu l-am învățat imediat ce am început să învăț să scriu și pe care tata îl folosea ca să comunice cu angajații săi de la distanță și în secret. Modul de comunicare constă într-un dispozitiv care receptează codul trimis de la un alt dispozitiv identic și care codifică totul sub forma unor pulsații care îți sunt aplicate pe încheietură la presiune și temperatură diferită. Iar acest dispozitiv este camuflat de un ceas, el mai are și alte funcții dar poți folosi doar o dată fiecare funcție așa că trebuie să te gândești bine înainte să îl folosești. În schimb funcția de comunicare era nelimitată. I-am trimis lui Kyon un mesaj care îl anunța că sunt în depozit și că îi cer să se elibereze la mâini apoi să aștepte semnalul meu. Între timp m-am furișat până în spatele lui Kenny, ascunzându-mă după o ladă care era în apropiere. În timp ce eu așteptam ascuns îl puteam auzi pe bastard cum se lăuda cu reușita sa.

 - Spuneți jigodiilor unde se ascunde Linxul. Atât de puțin îi pasă de subordonații lui încât îi trimite într-o misiune sinucigașă ca mai apoi să îi lase să fie măcelăriți până la ultimul fără ca măcar să se deranjeze să vină să vadă ce s-a întâmplat cu nefericiții care mi-au picat în capcană. Începuse el cu o întrebare retorică, apoi continuând într-o manieră vanitoasă:

 - Hmphh...Plodul ăla chiar credea că îmi poate face vreun rău. Încă mă amuză copios încercarea lui disperată de ași răzbuna tatăl deși știa prea bine că nu are nici o șansă în fața mea.

Deja mi-se făcuse greață de la toate balivernele ingratului, așa că am decis să trec la fapte. Am să îi arăt eu lui de ce este în stare plodul pe care îl ia în derâdere. Am ieșit puțin de după ladă, doar cât să pot să arunc o privire apoi am tras într-unul din cei doi înarmați care îi păzeau pe oamenii mei apoi mi-am îndreptat pistolul către  Kenny care mă privea nonșalant.

 -Oh! Dar cu cine avem onoarea?! Este chiar tânărul Hades Reyas, așa numitul Linx printre oamenii cu influență, fiul marelui Rege Linx, Edween Reyas, cel mai puternic mafiot din întreaga Americă, Europa, Asia și chiar întreaga lume. Păcat că e mort iar în locul lui nu ai  mai rămas decât tu, o pușlama răsfățată care nu are nici cea mai mică idee despre cum funcționează lumea periculoasă a afacerilor.

 - Nu ai nici un drept să scoți pe gura aia spurcată de vierme numele tatălui meu! Am scuipat eu cuvintele cu ură.

Aș fi vrut să îi mai zic câte ceva, dar îl știam prea bine pe șarpele înspre care aveam îndreptată arma. Nu trebuia să îl subestimez. Așa că am luat atitudine, i-am trimis un semnal lui Kyon apoi am încercat să îi distrag atenția nenorocitului. Iar ca să fac asta trebuia să îl fac să creadă că i-am picat în plasă așa că am început să îi intru în joc. Am scrâșnit din dinți, am strâns mai bine arma în mână și am zis:

 - Cine te crezi tu să îi pângărești numele tatălui meu! Tu nu vei valora niciodată mai mult decât o scamă pe sacoul tatei. Defapt, tu știi cel mai bine asta, de aceea l-ai înjunghiat pe la spate ca un laș, pentru că știai că față în față te-ar fi distrus. M-am răstit furios. Am observat că planul meu funcționa când am văzut că fața sa a trecut de la o mină degajată la una serioasă în două clipe. Și-a concentrat atenția asupra mea apoi a zis printre dinți:

-Vise plodule! Dacă aș fi vrut l-aș fi putut ucide pe tatăl tău oricând! A șuierat el nervos și ofticat. Între timp planul mergea de minune. Kyon îl ucisese deja pe celălalt tip iar acum era chiar în spatele șarpelui de Kenny.

 -Dacă ai fi putut ai fi făcut-o de mult, pentru că ești o mizerie de om, care se folosește de alții ca un parazit, iar apoi ca o viperă mușcă fix mâna care l-a hrănit. Imediat cum am terminat de rostit fraza, Kyon i-a pus pistolul la tâmplă bastardului apoi l-a imobilizat. M-am apropiat de el, i-am dat lui Kyon o pereche de cătușe pentru a-l putea imobiliza pe jeg, apoi am spus:

 -Tu dezleagă-i pe nepricepuții ăia, mă ocup eu de aici de vipera asta.

L-am împins pe nenorocit spre ieșire, dar fix când să ieșim îl văd pe acesta zâmbind. Și în următoarea secundă, de undeva din spatele depozitului s-a auzit o mașină și apoi mai multe focuri de armă. Știam că trebuia să fac ceva cât mai rapid. Așa că i-am tras un pumn zdravăn lui Kenny de a căzut leșinat lângă mine, apoi am scos cealaltă armă pe care o aveam pentru că știam că voi avea nevoie de ceva Speed Shooting și am început să trag în roțile masinii care se îndrepta spre noi, imediat le-am spart cauciucurile iar mașina s-a oprit. Din ea au coborât doi oameni înarmați și au început să tragă spre mine în timp ce erau ascunși după portierele mașinii. Imediat m-am băgat după o ladă apoi am  tras spre ei, am reușit să omor unul, apoi a trebuit să îmi schimb rezerva. Dar când m-am întors înapoi să trag, nu mai era nimeni. Celălalt, a fost omorât de Kyon, care între timp a reușit să îi elibereze pe restul. Ceva totuși este ciudat, au fost foarte puțini oameni de-ai lui Kenny și totuși au reușit să îmi ucidă câțiva recruți și să-i captureze pe restul. Ceva e putred la mijloc! Kyon a venit la mine în timp ce restu se ocupau cu adunarea lui Kenny de pe jos și chemarea unei mașini care să îi ducă pe toți la sediul central unde sa îl închidă pe șarpe în celula binemeritată. Până să reușească el să zică ceva, i-am luat-o înainte sunându-i:

 -Nu vreau să aud nimic! Discutăm diseară la sediul central! Am poruncit eu. Să îi anunți și pe restul să fie acolo la ora 20:20. Să nu întârzie! M-am impus eu la final.