Ne-am iubit din întâmplare

In Intuneric

Prima jumatate a anului din relatia noastra a avut mai multe momente frumoase decat neplacute. Insa ceva sa schimbat...problemele si certurile erau tot mai apasatoare. Momentul cel mai greu nu a putut fi evitat...prima despartire. A fost cumplit, am plans mult, am fumat de am rupt si am ascultat muzica. A fost cel mai dureros moment pe care l am trait pana la acel moment. Cumva, am iesit la suprafata, am discutat si pe moment parea ca am gasit o rezolvare.

De aici totul a inceput sa o ia razna. Eram bine o saptamana-doua, apoi o luam de la capat. Ceva se intamplase cu noi. Parca ne pierdusem calea. Orice lucru marunt era un motiv de cearta. Simteam cum ne apropiem de final, simteam ca ma pierd, nici ei nu ii era bine, nu intelegeam niciuna ce se intampla cu noi. 

Cea mai dificila parte a fost de la jumatatea lunii octombrie, pana dupa data de 13 Noiembrie(ziua noastra). In acele saptamani a fost teribil. Nu mai eram noi.Nu ne mai intelegeam deloc. Am fost mai mult despartite decat impreuna. A fost cea mai intunecata perioada din relatia noastra. Oriunde incercam sa ne ducem, aveam un blocaj. Ajunsesem la capatul puterilor. Am fost la un pas de adio...

A durut enorm de mult. singurele zile de liniste au fost inainte de ziua noastra si inca vreo doua dupa. Un an de relatie l am petrecut asa cum meritam, am fost foarte fericite in ziua aceea. 

Dar ce a urmat dupa a fost mai rau ca un cosmar. Sa te certi constant, dar sa nu sti niciodata de ce ati ajuns in punctul ala e foarte stresant. Cumva, desi am cazut rau de tot si ne am lovit de toti peretii , nu ne am pierdut. 

Am reusit intr un final sa gasim raza de soare din tot acel peisaj intunecat. Ceva nu ne a lasat sa ne pierdem. Ne am regasit calea si am incercat sa ne bucuram mai mult de ceea ce aveam.