După sărbătorile de iarna care au ieșit mult mai bine decât visam, au început sa apăra discuții in grupul de prieteni pe baza mea și a Adinei. Fetele începuseră sa fie din ce in ce mai deranjate de apropierea noastră și țineau sa se ia de noi de câte ori prindeau ocazia.
Când au început aceste șicanări ma așteptam ca Adina sa își ia distanță de mine și sa le facă pe plac celorlalți, însă a ales sa nu ii bage in seama și sa ramana la fel de apropiată de mine. M am bucurat super mult sa o am lângă mine in ciuda vorbelor care începuseră. Atunci am realizat ca prietenia noastră de la acel moment era mult mai stabilă decât credeam.
Deși discuțiile cu anturajul erau tot mai dese prietenia noastră era mai sudata pe zi ce trece. Ma așteptam totuși sa renunțe atunci când gagicasu a început sa ii reproseze ca vorbește și sta mai mult cu mine decât cu el. Dar chiar și așa ea a continuat sa fie la fel cu mine.
Cu toate discuțiile, deși ea nu a ales sa se îndepărteze de mine ba chiar din potriva, teama a început sa își facă simțită prezenta tot mai mult. De ce teama? Îmi era teama sa nu o pierd...
Simteam ca ea e omul de care aveam nevoie in viața mea. Ma iubea, chiar ea a fost prima care a spus "te iubesc" intr un moment in care nu ma așteptam(asta fiind pe la sfârșitul lunii Noiembrie), și ideea ca ea ma iubește îmi dădea totuși încredere.
Sincer, chiar dacă pe restul ii știam cu mult înaintea ei, nimeni din grupul de prieteni nu ma făcut sa ma simt și sa ma schimb așa cum a făcut o ea. Treaba asta ma făcut sa ma gândesc dacă merita restul mai mult decât merita ea... și nu am avut nevoie sa ma gândesc prea mult.
Intr o seara in care am avut o alta discuție cu fetele pe același motiv, mi am dat seama ca Adina merita orice risc. Am ales sa risc tot și pe toți și sa lupt sa fiu lângă ea. Nu am mai ținut cont pe cine deranjează și pe cine nu, chiar dacă poate din exterior pare puțin cam egoist. Nu am uitat când și restul mi au fost alături și nu o sa uit vreodată, dar țin cont ca lucrurile au fost reciproce și ca atunci când in viața lor a apărut cineva și eu am fost data la o parte nu m am supărat, ci m am bucurat pentru ele și sincer asta așteptam și din partea lor. Dar cum nu sa putut am făcut ce consideram ca e bine pentru mine.
CITEȘTI
Ne-am iubit din întâmplare
RomancePovestea mea este exactă cu realitatea. Tot ce voi scrie va fi din întâmplările trăite de mine. O iubire cum nu credeam ca exista, plină de încercări peste care am reușit sa trecem datorită iubirii care exista între noi. Este vorba despre o iubire î...