Primul cadou

14 1 0
                                    

Spre sfârșitul lunii Noiembrie lucrurile au evoluat mai mult decât ma așteptam. Începusem sa vorbim web cam in fiecare seara fără ca prietenii noștri sa știe pentru ca nu voiam sa avem discuții cu ei. Începusem sa ne cunoaștem tot mai mult. Când ieșeam afara stăteam mai mult una lângă alta si vorbeam de ale noastre. Prietenele noastre începuseră sa se ofenseze dar încă nu era o problema așa mare pentru noi.
Îmi plăcea sa vorbesc cu ea, râdeam mult, ma simteam in largul meu, vorbeam despre orice cu ea. La rândul sau, Adina a început sa se deschidă tot mai mult in fata mea. Realizasem ca tot ce știam una despre alta erau numai minciuni, inclusiv relația ei; nu pot sa neg, nu mi a displăcut vestea asta.
La sfârșitul lunii, de Sf Andrei (am uitat sa zic ca ma cheamă și Andreea) eram la una din prietenele noastre; care este și nasa mea; și așteptam sa vina și Adina de la liceu. Când era pe drum spre  mi a dat mesaj și ma rugat sa vin sa o iau din stație și sa mergem împreuna apoi la prietena noastră. Când a coborât din mașina am văzut ca avea in mâna o punga și bineînțeles ca eram curioasa ce are acolo, dar nu a vrut sa îmi spună pana nu am intrat in casa.
Când am intrat, a scos un ursuleț roz, superb, mi a urat "La mulți ani!" Și ma luat in brațe. M am topit. Nu ma așteptam sa îmi cumpere ceva și in niciun caz ceva atât de draguuut. Pot spune ca m am îndrăgostit de acel ursuleț, a urmat sa dorm in fiecare seara cu el in brațe și de cele mai multe ori îmi imaginam ca este ea lângă mine. Nu mi a trecut o secunda prin cap ca se va gândi sa îmi ofere un cadou de ziua mea și gestul ei ma emoționat foarte mult. Eram convinsă ca niciun cadou nu va mai însemna atât de mult pentru mine ca acel ursuleț și așa a fost .

Ne-am iubit din întâmplareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum