Vreo doua luni ne a fost perfect. Eram doar noi doua. Nu mai avea nici relație nici prietene care sa încerce sa ne facă rău. Începusem sa dormim foarte mult una la alta. Cam zilnic ma duceam la ea, ieșeam, ne plimbam, aveam câteva locuri doar ale noastre. Ma simteam fericita, simteam ca am tot ce îmi doream, ba chiar mai mult. Dar știți vorba aia? Ce i frumos durează puțin. Când credeam ca nu ne poate merge mai bine de atât nasimea a început sa o caute pe Adina. Nu am crezut ca o sa înceapă sa vorbească iar dar nu a fost așa. Au început sa vorbească, sa iasă și tot odată noi am început sa ne certam. Tot odată a venit și prima minciuna. De atunci și pana in prezent deși am iertat am trăit mereu cu o teama ca ma va minți iar. Am început sa ne certam aprope zilnic, nu vorbeam cu orele. Seara totuși a fost un sfeșnic bun... mereu puteam sa vorbim liniște și sa spunem ce gândim... defapt mai mult ea vorbea, eu îmi găseam prea greu cuvintele. Am fost la un pas sa cedez și sa plec. Însă nu am făcut o. Am căutat o modalitate de a accepta. Am rămas lângă ea deși ma durea ce făcea. In ciuda a tot știam ca ma iubește și asta ma făcea sa lupt.
Nu pot sa zic ca lucrurile au mers prea wow o perioada buna, dar totuși încercam amândouă sa ne menținem la suprafața. De cele mai multe ori cuvintele pe care mi le spunea înainte de somn ma încărcau cu energie... uneori chiar duc dorul acelor conversații.
CITEȘTI
Ne-am iubit din întâmplare
RomancePovestea mea este exactă cu realitatea. Tot ce voi scrie va fi din întâmplările trăite de mine. O iubire cum nu credeam ca exista, plină de încercări peste care am reușit sa trecem datorită iubirii care exista între noi. Este vorba despre o iubire î...
