Alone

28.

***Aidan***

Stateam in usa si incercam sa ma calmez, inainte sa las adrenalina in exces sa ma conduca la ceva rau. Eram constient ca acum cand am intrat in lumea oamenilor trebuie sa ma comport ca ei si atacarea unui elev fara nici un motiv nu era ceva tocmai firesc oamenilor.

Dupa cateva minute in care m-am holbat incruntat la idiotul de care i-o fi numele, am intrat in clasa si m-am asezat intr-o banca la intamplare.

Pana a venit profesorul, eu ma simteam deja frustrat si agitat din cauza ca eram blocat intr-o incapere cu inca vreo treizeci de persoane. Dar chiar cand credeam ca nu mai rezist, cand urma sa tip, in clasa a intrat un om scund, cu inceput de chelie , care mirosea a naftalina si cafea.

--Buna ziua, elevi. Sunt bucuros sa va anunt ca astazi aveti un nou coleg printre voi, spuse si se uita la mine.

Chiar nu stiam ce sa fac. Toata lumea s-a intors la mine. Trebuia sa ma ridic si sa zic niste formalitati sau ceva...? Sunt intr-o clasa de a 11-a, nu la gradinita.

Pana la urma am facut stangaci cu mana un gest care ar vrea sa insemne buna.

--Aidan, bine ai venit la scoala noastra, spuse profesorul, vazand ca eu nu aveam de gand sa zic ceva.

Ora a trecut cu greu. Niciodata nu mi-am imaginat ce trebuie sa indure oamenii la orele de istorie. Cand intr-un sfarsit a sunat clopotelul, am rasuflat usurat.

--Si Aidan, a venit o fata prea machiata si care mirosea de parca ar fi facut o baie in parfum dulce, la mine. Ce mai zici de scoala noastra?

--Ihi, i-am raspuns nestiind nici macar ce a intrebat. In clipa aceea gandul meu era ca trebuie sa o gasesc pe Miranda.

--Ai vazut ceva ce iti place?... Pe cineva?

--Umm..., incercam sa gasesc un raspuns scurt si la obiect ca sa scap de ea cat mai repede. Cu cat stateam mai mult langa ea, cu atat mi se facea mai rau de la parfumul ala ieftin.

--Eu sunt Daiana, apropo. Ce ar fi sa stai la masa noastra la pranz?

--Nu stiu..., am raspuns. "In nici un caz!"

--Mai gandeste-te,ok? In scoala asta inputita nu prea gasesti companie buna, a spus cu un accent fals.

" Aaa, deci scoala e inputita,nu?"

Mi-a intors spatele si a plecat.Am rasuflat usurat simtind aerul intrandu-mi din nou in plamani.

Acum...oare in ce clasa a intrat Miranda?

***Miranda***

--Ce e cu tine?a venit Rachel la mine dupa prima ora.

--Ce e cu mine?am intrebat deloc confuza, constienta ca eram complet aeriana, dar nevrand sa arat asta.

--Nu fa tu "Ce e cu mine?" la mine!a spus repatandu-ma cu o voce prosteasca. Tu sti foarte bine ce e cu tine, dar nu vrei sa imi spui! Haide Mir! Se presupune ca suntem prietene!s-a smiorcait.

Mie mi s-a facut rau de la diminutivul cunosut, dar nu i-am spus sa nu imi mai zica "Mir" , simtindu-ma prost pentru ca eram asa distanta.

--Rachel, e o perioada foarte confuza pentru mine, am spus sparand sa termin duscutia, dar pentru ca Rachel e Rachel, discutia nu era nici pe departe terminata.

Dar chiar inainte sa ma mai intrebe ceva, cineva m-a atins pe umar din spate.

--Hey, Aidan!am salutat usurata chipul cunoscut. Cum a fost prima ora la liceul asta?am pus intrebarea cea mai frecventata.