Alone

29.

***Miranda***

Ne-am oprit sa ne tragem suflul. Nu stiam de cat timp alergam. Sentimentul de libertate m-a cuprins cu totul si nu am mai fost atenta la nimic inafara de aerul care imi intra in plamani cu toate mirosurile naturii si de copacii pe langa care treceam in viteza.

Cand ne-am oprit, ma uitam la Aidan. Adevarul este ca obosisem de la atata alergat, dar nu voiam ca el sa observe pentru ca el chiar nu parea obosit.

--Cat e ceasul?am intrebat ca sa stiu daca urma sa am parte de comportament ciudat, din nou , cand ajungeam acasa.

--Nu stiu...,mi-e mort telefonul, a raspuns.

Mi-am scos telefonul din ghiozdan si m-am uitat la ceas. Cand am vazut cat e ora, am crezut ca imi merge prost ceasul, dar apoi, am avut senzatia ca ora era setata corect pe telefon. M-am uitat la umbrele copacilor si asa era, dar 1. Era imposibil sa fi alergat doar cinsprezece minute si 2. Eu nu ar fi trebuit sa stiu ora dupa umbrele copacilor. Era foarte ciudat dar era exact senzatia pe care o aveam in drumul spre casa. Parea ca pur si simplu stiam fara ca de fapt sa fi invatat vreodata.

--E abia trei si un sfert, am spus , dar apoi mi-am dat seama ca eu am intrebat, nu el si m-am simtit ca o proasta.

***Aidan***

In momente ca acela, se vedea ca e una de a noastra. Si era chiar foarte rapida. Alergam umar la umar si nu parea ca depune mare efort.

Am alergat putin si repede, dar am simtit nevoia sa ma opresc. Daca Miranda nu s-ar fi oprit atunci ca sa se uite la ceas, sau la chestiia aia pe care toti o aveau, care pe mine ma cam speria , sincer, sentimentul de libertate m-ar fi facut sa ma transform si nu cred ca s-ar fi terminat bine. Cum Miranda avea factorul de transformare panica, factorul meu era libertatea. Cand sentimentul de libertate devenea coplestor nu mai puteam sa imi tin lupul sub control.

--Vrei sa iti arat ceva?am intrebat dupa ce Miranda parea ca se simte incomfortabil.

--Depinde ce, a raspuns fiind clar interesata.

--E un fel de yoga, am mintit-o. Ceea ce urmeaza sa iti arat este cum poti sa devi una si aceeasi cu mediul inconjurator.

Adevarul era ca asta e o abititate pe care numai lupii o poteau folosi, care este foarte folositoare la vanatoare sau cand voiai sa spionezi o fata, pentru protectia ei, normal.

Ea s-a asezat turceste pe jos, eu uitandu-ma la ea confuz, dar doar atunci mi-am amintit ca yoga se facea stand jos. M-am asezat si eu, pentru mine fiind aceeasi chestie.

M-am uitat la ea precaut, deoarece stiam ca nu i-ar fi fost frica sa-mi dea un pumn si i-am luat mainile micute intr-ale mele. Stiam ca, cumva, oarecum o va ajuta asta cu conexiunea ei cu natura. Cumva.

Era foarte incordata, de parca statea la panda.

--Asta nu e bine, i-am spus, facand-o sa se incordeze si mai tare. Stai mai relaxata, altfel miscarea nu o sa iasa bine.

Respirand profund, a reusit sa se relaxeze, pana la urma.

--Acum, inchide ochii.

--Dar cum o sa mai vad natura pe care trebuie sa o mai simt daca...,a inceput ea sa comenteze.

--Doar inchidei!i-am taiat-o eu.

--Acum ce?a intrebat,vazand ca nu ii mai zic nimic.

--Simte.

***Miranda***

Adevarul e ca am simtit. Am simtit soarele care incalzea frunzele copacilor, briza usoara care mirosea a pamant si frunze, am simtit mirosul, mirosul frunzelor,mirosul apei, mirosul animalelor, mirosul vietii. Am auzit paraul care siroia cam la treizeci de metri de noi, i-am simtit prezenta langa mine.

Stateam pe pat uitandu-ma la tavan si incercand sa procesez. S-a uitat la mine, parca cerand voie, parca stiind ca i-as fi dat o palma daca m-ar fi luat prin surprindere. Si adevarul e ca, chiar asa as fi facut.

Si lucrul pe care il realizasem in ziua aceea ma infiora, deoarece nu am mai reusit sa "simt" totul asa. Niciodata.

Am inchis ochii, oftand, simtind cum o migrena isi facea aparitia. Nu stiu cat am stat intinsa pe pat. Poate cinci minute. Poate zece. Poate o jumatate de ora. Dar chiar cand eram pe punctul sa adorm, ceva mi-a zanganit in cap. Temele! Am uitat sa imi fac temele!

Am coborat din pat si am incercat sa merg silentios pana la birou ca sa nu trezesc pe nimeni. Ceea ce, normal, nu mi-a reusit deoarece ca prin minune, a aparut o foaie pe jos, pe care am alunecat.

Pasii grabiti de pe hol veneau spre camera mea. "Perfect, Miranda, ai trezit toata casa! ".

--Ce faci treaza la ora asta?a intrebat domnul Hammelstone.

--Pai mi-am amintit ca mai aveam ceva de facut la o tema, am mintit eu partial, si voiam sa o fac. Imi pare rau ca v-am trezit, m-am scuzat, sperand sa functioneze.

--Bine, fa-o, dar sa nu se mai intample, a functionat exact cum speram.

***Aidan***

--I-am aratat cum sa-si foloseasca abilitatile de lup. A mers neasteptat de bine.

--Bine. Fa-o sa isi descopere lupul interior, sa se descopere pe ea cea adevarata, pe care oamenii s-au straduit din rasputeri sa o ascunda.

***Nick***

In acea dimineata, pe poarta, a intrat o fata pe care nu credeam ca o sa o vad vreodata sau ca macar exista.

Miranda era toata numai un zambet, parea odihnita si stralucitoare, nu arata ca aceea Miranda, introvertita si trista.

Voiam sa o las in pace, ca sa nu-i stric buna dispozitie, cand l-am vazut pe Jake, car facea exact contrariul. Chiar inainte sa o intrebe ceva, m-am dus la el si l-am tras in spate de gluga.

--Ce nai..., se pregatea sa injure, ce ai frate?a intrebat cand a vazut ca sunt eu.

--De ce ti neaparat sa o deranjazi? De ce nu poti pur si simplu sa o lasi in pace?am intrebat defensiv.

--Frate, e ceva ciudat in legatura cu fata asta si eu am sa aflu ce, mi-a spus pe o voce joasa.

-- Cum adica ciudat?

--Nu mai sti faza cu fantoma, sau faza cu cainele. Nu e normal ca un caibe sa reactioneze asa!

--Frate! Daiana e o idioata invidioasa care o barfeste. Nu ma face sa cred acelasi lucru despre tine! E complet normala.

--Cum sa nu fiu invidioasa?!a glumit el. Vezi ce par are? Cum sa nu fi invidioasa pe parul ala?!

Stiam exact ce face. Incerca sa destinda atmosfera, cand el, de fapt, nu avea de gand sa renunte la planul lui.

Stiu ca nu am mai postat de mult, din acelasi motiv ca intotdeauna, scoala.
Dar stati linistiti, ma voi revansa.
De acum inainte, imi puteti lasa in comentarii sugestii de carti ( ale voastre, ale prietenilor, ale vecinului, ale unui anonim care scrie bine, ale oricui) iar eu o sa imi fac timp sa le citesc, iar daca imi plac, aveti / au votul meu.

Asa ca incheiere, sper ca v-a placut capitolul si 8 martie fericit (anticipat) tuturor fetelor care ciresc asta.
Bye!:*