Alone

42.

***Aidan***

Miranda a venit la mine. Mainile ei mici mi-au mangaiat blana. S-a uitat la Ross si apoi la mine. Un urlet a vrut sa imi scape, dar nu ma mai simteam destul de puternic ca sa il las. M-a imbratisat, iar eu m-am ghemuit in bratele ei ca un pui mic care cerea alinare. Am stat asa si am plans impreuna pana cand soarele a apus.

Cand mi-am recapatat forma umana, Miranda a fugit sa imi aduca niste haine calduroase. Eram inghetat. La ivirea zorilor simteam ca aveam destula forta cat sa ii sap o groapa lui Ross si sa imi iau ramas de la el pentru totdeauna.

Cand l-am cautat pe Jack, ca sa il duc sa isi ia ramas bun de la fratele lui, am dat de un cadavru cu rani grave.
"Macar sunt toti impreuna" mi-am spus incercand sa imi tin plansul.
Cumva, am reusit sa fac o groapa mai mare, si l-am tarat si pe Jack in ea. Vor fi impreuna mereu, cum si-au dorit in secret amnadoi. Nu s-au avut decat unul pe altul dupa ce parintii lor au murit.

O atingere usoara m-a scos din gandurile mele macabre. Luat prin surprindere, m-am intors defensiv, dar era doar Miranda.
--Imi pare rau, am spus cu o voce atat de slaba incat nu mi-am recunoscut-o.
--Esti sigur ca nu vrei sa ramai?m-a intrebat trista.
--Nu pot. Nu dupa tot ce s-a intamplat.

Dupa un moment de tacere si emotie, ne-am imbratisat strans.
--Mereu te-am iubit, i-am spus fara aer si am simtit cum mi se schimba forma.

"Nu vei fi niciodata singura. Mereu vom fi sub aceleasi stele."

Hei lume. Stiu ca e foarte scurt, dar e ultimul capitol, un fel de epilog. O sa mai pun un EPILOG maine sau poimaine.

Bai, deci jur ca daca m-ati fi vazut cand scriam la ultimele doua capitole, ati fi picat pe jos de ras.
Va rog ascultati piesa de la media, pentru ca se potriveste perfect cu toata tema cartii. Era una din piesele mele sentimentale preferate (ascult piese sentimentale cand sunt trista), dar acum nu o sa o mai pot asculta fara sa ma apuc de pans. Da, stiu, sunt prea sensibila.

Nu va suparati pe mine pentru sfarsitul asta nasol, va rog! Si daca nu o sa fiti prea nervosi pe mine, si daca o sa mai vreti sa cititi una din povestioarele pe care eu le numesc carti, o sa ma mai apuc de una, pentru care deja am idei, dar inca nu va pot spune exact cand. Inca lucrez la coperta si alte detalii. O sa pun un anunt, chiar daca probabil nimeni nu o sa mai vrea sa citeasca. Va multumesc pentru tot!

Bye☆
Pe data viitoare, cand o sa vin cu un epilog care, sper ca o sa va faca sa nu mai fiti nervosi pe mine.