Prizoniera in Paradis

Capitol 9. Nu sunt vinovata!

-Eu zic sa te grabesti ca sa ajungi acasa inaintea lui, iar daca e acasa sa te porti normal, dupa ce el pleaca incerci sa cauti prin casa orice dovada cat de mica. Important e sa ai grija . 

-Nu imi vine sa cred ce se intampla cu mine, acum chiar preferam sa plec in Spania.  Nu sunt vinovata!

-Stiu asta. Nu mai gandi negativ sunt sigura ca o sa reusim, o sa te ajut cat pot de mult. 

-Iti multumesc din suflet si sper sa reusim , nu vreau sa te bag in problemele mele stupide! Acum trebuie sa plec, te rog sa ai grija de micile noastre dovezi eu nu le pot pastra, ma tem ca le va gasi Matei. 

-Poti fi linistita o sa le pastrez si o sa le apar ca o leoaica. 

-Mersi, cherie, macar tu ma faci sa mai zambesc. Am plecat, te pup. 

-Ok, mai stau putin si plec si eu. Te pup ai grija. 

-O sa am. 

M-am miscat lent prin multitudinea de masini care se tarau ca un melc. Nu ma-m sfiit sa incalc cateva reguli de circulatie pentru a mai pipera atmosfera. Nu prea puteam sa gandesc limpede....ma gandeam din cand in cand la Stefan si la abilitatile lui de a scapa nepedepsit, fara sa-mi dau seama cand a trecut timpul ma-m trezit parcand masina in garaj. 

Tamplele imi zvagneau cu putere, speram sa fiu singura acasa. Gorilele care pazeau casa erau pe pozitii eram curioasa daca ele l-au anuntat pe Matei cand am plecat , nu vroiam sa-mi bat capul cu nimeni asa ca am evitat pana si sa-i privesc. Am intrat in bucatarie mi-am pus un pahar cu apa plata din frigider si in linistea care lovea puternic peretii auzeam o voce. Ma-m apropiat de geamul care era rabatat si mi-am dat seama ca un bady-gurad purta o discutie care ma privea. 

-Da a ajuns. Nu pare prea fericita, dar nu are urme pe maini sau fata. Matei nu a venit si cred ca nu au vorbit. 

Instinctiv mi-am privit bratele, oare cu cine vorbea?! 

-O sa merg cand se va intuneca in garaj, acolo sigur gasesc ce cautam. 

Dar ce cautati?  

-Nu are cum sa ma prinda pentru ca diseara va fi plecat, avem ordine stricte sa nu parasim casa sau sa dormim. Se pare ca iar avem parte de actiune. 

O, Doamne sper sa nu se lase cu victime. 

-Ar trebui sa o avertizezi tu, eu nu pot sa-i spun nimic. Nu am cum sa spun asta, mai ales ca nu vreau sa dau de banuit dasteptilor astora. 

Pe cine sa avertizeze si de ce sau de cine sa se fereasca?! 

-Jocul e din ce in ce mai periculos, dar miza e prea mare ca sa renuntam. Sa nu uiti ca avem toata munca noastra in jacuzzi, orice s-ar intampla sa nu uiti de ea. 

Ce joc? Cred ca ma afund in povestea asta, dar nu cred ca voi reusi sa ma salvez la timp. Sentimentul de foame nu-mi dadea pace asa ca m-am hotarat sa-mi fac o salata de fructe pentru ca este sanatoasa si nu trebuie sa ai mari tangente cu bucataria. Nu a durat prea mult pana am terminat-o, am luat bolul asezandu-ma pe canapeaua din living. Aerul cald care intra pe de afara ma facut sa ma ridic ca sa inchid fereastra, vocea lui Matei care dadea indicatii precise parca ma hipnotiza. 

-Te duci diseara sa le aduci pe fete. 

-La ce ora? 

-Pe la 10, ca apoi am alta treaba, nu vreau sa intazii sau sa faceti greseli in lipsa mea, ati inteles?! 

-Da sefu'! sotia dvs nu o sa stie despre venirea fetelor, sau o sa plece? 

-Sotia mea o sa doarma. Sa fiti pregatiti pt orice diseara. 

-Da sefu. 

O sa dorm? Nu prea cred! De ce ar avea nevoie de „fete" atata timp cat ma are pe mine?! M-am intins pe canapea si ii asteptam cu nerabdare intrebarile sau mai bine zis interogatoriul care simteam ca e mai aproape ca oricand. De ce vroia sa controleze pe toata lumea? 

-Buna scumpo ce faci? 

-Buna dragule. Ce sa fac, rasfoiesc o revista, tu? 

-Abia am reusit sa scap cu viata din razboiul cu hartiile. Apoi am venit repejor, repejor sa vad ce face iubita mea. 

-Au mers bine treburile? 

-Sa zicem ca da, cum a fost azi la plimbare? 

-A fost bine, ma-m intanlit cu Adda dupa cum ti-am spus si am barfit si noi ca fetele. 

-Ai stat ceva timp cu prietena ta. 

-Mda, am stat... 

-Ai fost la restaurant la noi? 

-Da am rugat-o pe Adda sa vina acolo, dar nu a reusit sa ajunga asa ca am mers la alt restaurant. 

-E bine draga mea, merg pana la masina ca am uitat ceva, revin. 

-Ok. 

De unde naiba stie de restaurant si cat am stat cu Adda? Nu cred ca ma urmarit pt ca inevitabil la-si fi vazut o sun repede pe Adda sa vad ce parere are. 

-Ce faci cherie? 

-Abia am ajuns acasa si ma rasfat cu o limonada, tu ce faci? 

-La o discutie cu sotul meu. Vreau sa-ti spun ca stie ca am fost la restaurant si ca am stat ceva timp cu tine, crezi ca ma urmarit? 

-Nu stiu ce sa zic, dar ar fi bine sa nu-l minti daca tot stie ce ai facut. Te-ai gandit ca poate ti-a pus pe masina sau undeva un dispozitiv de urmarire. 

-Nu...dar e posibil pentru ca alt fel nu imi explic cum de a aflat ca am fost la restaurant. 

-Ti-am zis mai intai concentreaza-te pe dovezi, ne vedem maine? 

-Da asa o sa fac, sigur ca ne vedem o sa iau alta masina maine sa vad daca se intampla la fel. 

-Ai face bine sa fi cu ochii in patru. 

-Da scumpo, eu zic sa-ti faci unghiile cu roz si suvite cum vrei tu. 

-Fi sigura asa voi face, sa ma suni, te pup. 

-Bine cherie, te pup. 

Ma-m rasucit pe calcaie si l-am pupat pe Matei direct pe buze, mi-am dat seama ca era surprins. Se astepta sa nu-l fi auzit pentru a da „mai mult din casa" , dar surpriza! Trebuie sa fiu mai abila decat el, dar am de gand sa fac pe proasta pentru un timp. 

-Ai rezolvat dragule? 

-Sigur ca da, te-a sunat Adda? 

-Mda...vroia sa-mi ceara parerea pentru ceva. 

-E bine, merg sus vi cu mine? 

-Vin imediat sa duc bolul de salata. 

-Te astept iubito! 

Am adus bolul si am asteptat 5 minute pentru a vedea pe bady-guardul care pleaca dupa „fete". Inca nu-mi imaginam cum le va aduce acsa sau pentru ce naiba vin aici. Am urcat sus si l-am surprins pe Matei cum ascundea ceva in noptiera din partea lui, am intrat zambind fara sa-i dau de inteles ca l-am vazut. 

-Dragule, ne uitam la un film? 

-Sigur scumpo, vrei sa ne uitam pe laptop sau tv? 

-Mmmm...cred ca la tv e mai comod. 

-Draga mea inainte de film vreau sa vorbim ceva important. 

-S-a intamplat ceva? Privirea ta ma cam sperie. Si chiar ma speria stateam in pat alaturi de el, iar el privea plasma cu indarjire fara ca macar un muschi sa i se miste pe fata. Si deodata sa intors sa ma priveasca in ochi.