Prizoniera in Paradis

Capitol 6. Certitudinea

-Ar fi bine sa taci si sa te duci la culcare. 

-Mai, mai, mai se pare ca proaspatul insuratel este nervos. Ce s-a intamplat draga, nu te satisface sotia? Sau nu mai poti face fata? 

-Am zis sa taci! 

Vocea lui Matei se transfoarmase intr-un adevarat urlet, dar ce se intampla jos? Vroiam sa cobor sa ma asigur ca Mari e bine, dar vocea ei ceva mai smiorcaita m-a linistit, dar ma si agitat in acelas timp. 

-Matei, te rog ma doare. Ce se inatmpla cu tine? 

-Daca mai deschizi gura aia prost facuta s-ar putea ca un mic incident sa-i curme viata tinerei si frumoasei Maria. S-anteles? 

Linistea apasatoare plutea gratios de tulburatoare in jur. Ma-m indepartat usor de usa vrand sa aflu mai multe am observat o usa si un geam care stateau in spatele unei perdele de un rosu aprins asemeni unui foc dezlantuit. Vedeam perfect curtea luminata de lampi micute,mai putin garajul in fata caruia se afla probabil o masina, marca Ferari, careia nu-i puteam distinge culoarea. 

Il vedeam pe Matei aflandu-se in fata ei, facand nu stiu ce, iar apoi alergand in spatele masinii zabovind foarte putin, dupa cateva secunde masina a demarat in tromba. Vocea care se auzea pe hol, abia perceptibila, ma facut sa ma tarasc efectiv pe parchetul proaspat curatat pana la usa. 

-Da a plecat, dar nu stiu unde s-a dus. Nu am putut afla absolut nimic. 

Dupa o tacere de aproape 2 minute vocea Mariei, parea mai linistita. 

-Nu cred ca e genul de fata implicata in afaceri ilegale. Nu cred ca stie in ce s-a bagat! 

Dupa ce vocea Mariei nu s-a mai auzit ma-m ridicat si am mers spre pat pentru a ma aseza, descoiperind usa de la baie in partea stanga mi-am dat seama ca un dus ar fi bine meritat. Mi-am luat halatul care se afla in sifonier si am mers la baie. Durerea de cap nu-mi dadea pace, nu vedeam nimic in jurul meu, ma-m spalat doar pe fata si am mers direct in pat.  

Soarele de a doua zi ma facut sa ma trezesc la 7, imi simteam ochii umflati probabil de la plansul de seara trecuta. Era clar ca o dadusem in bara, dar nu puteam sa plec pur si simplu acasa. Trebuia sa aflu ce se petrece in jurul meu, am pornit tv-ul pentru a afla daca se petrcuse vreun accident in apropiere, intreband-ma pe unde umbla Matei. 

Nu a trebuit sa astept prea mult stirea care anunta ca in Sectorul 3 avusese loc un accident mortal. In care o fata de 20 de ani alerga pe carosabil pentru a ajunge probabil la un club aflat chiar in directia in care se indrepta tanara. A fost lovita de un Ferari de culoare rosie pe care il conducea o femeie neidentificata. Numarul de inmatriculare al bolidului nu a fost surprins de camerele de supraveghere din zona, dar martori spun ca era inmatriculat pe Bulgaria. Asta era stirea care sa-mi certifice banuielile! 

Am ales sa-mi schimb pijamalele cu o pereche de colanti negri si un tricou lejer alb. Vroiam sa vad unde se afla Matei, in bucatarie acesta isi bea linistit cafeaua, chiar zambind! 

-Buna dimineata scumpo! De ce printesa mea s-a trezit cu noaptea-ncap? 

-Neata dragule! Imi faceam griji pentru scumpul meu sot care merita un pupic ca sa-i mearga bine toata ziua. 

-Iubito ce dulce esti. Sotul tau este sanatos si cu problemele rezolvate la timp. 

-Scumpule,dar de unde au aparut fotoliile astea? 

-Draga mea, doamna Nuti, femeia care se ocupa de casa asta si de bunastarea noastra, a umplut spatiul gol din casa asta asa cum ai umplut tu golul din inima mea. Vino mai aproape de mine, sau nu iti mai place canapeaua asta?