Capitol 5. Prima seara

47 2 0
                                    

-Sa mergem sus, dragule. Am avut o zi plina si sunt cam obosita. Vinul nu prea si-a facut efectul pentru ca eram doar putin ametita. 

-Ai griija la scari scumpo, dormitorul nostru se afla in prima camera pe dreapta. 

-Ce dormitor mare si frumos aranjat avem. 

-Iubito cobor pana la garaj sa verific daca totul este in ordine. 

-Ok. 

Dormitorul era defapt un megadormitor cu pat dublu plasat in mijloc, de care ma-m apropiat timida. Lenjeria de culoarea zapezii era completata de perne pufoase de un rosu intens, iar pe deasupara erau presarate petale de trandafiri rosii, roz si portocalii. De o parte si de alta a patului se aflau doua noptiere pe care luminau doua veioze. Un sifonier ,cu trei usi acoperite de oglinzi astepta, sa fie umplut. Mi se parea ca aud vocea lui Matei, ma-m apropiat de usa pentru a auzi ce spunea: 

-Tu nu uita ce rol ai in acesta casa. 

-Nu uit absolut nimic, doar ca ma luat prin surprindere venirea acestei femei. Nu mi se pare potrivita pentru tine. 

-De cand, ma rog, ascult eu sfaturile tale? Mai bine strangi aici si sa faci bine sa nu ma mai deranjezi. Altfel viata ta va deveni un cosmar. 

Oare ce naiba au astia doi de impartit?! 

-Iubito, te-ai acomodat? Cum ti se pare ? 

-Cu riscul de a ma repeta pot spune ca este un paradis, tu ai pus petale de trandafir? 

-Sigur ca da, am vrut sa-ti fac o surpriza. Hai iubito in pat sa vedem ce efect au petalele... 

Becul a fost stins cu o simpla bataie din palme, iar pentru putina lumina a fost aprinsa veioza de pe noptiera lui. Efectul era chiar mai bun decat se asteptase Matei, saruturile erau si dulci, dar si vulgare. Mainile erau asemenea unor cercetatori trimisi in misiune de urgenta. Se miscau repede cu precizie maxima si rezultate rapide. 

Intr-nu minut de cand eram in pat, eu eram pe jumatate dezbracata, iar un cercetator umed si cu experienta avea misiune in „munti", plimbandu-se de pe un munte pe altul, facandu-mi tensiunea si calduara din interior sa devina insuprtabile. Cu respiratia fierbinte si intretaiata i-am spus ca-i suna telefonul, dar mainile lui nici nu ma bagau in seama continuand sa traga de rochia mea ca de o cortina sub care se ascundea ceva extrem de pretios. Insistenta soneriei telefonului la facut sa-si iasa din minti abandonand misiunea. 

-Da! Te anunt ca asta nu e tocmai o ora buna pentru a ma deranja, sper doar sa fie ceva serios. 

Matei s-a departat usor de mine devenind si mai nervos, probabil era ceva serios. 

-Draga mea , este ceva urgent merg in living, du-te la baie nu stiu cat dureaza. 

-Bine. 

A iesit din camera val-vartej si aproape ca a daramat usa sufrageriei care sa afla pe partea opusa dormitorului si la 2-3 metrii departare. Am lasat usa intredeschisa si ma-m apropiat de ea pentru a putea asculta ce vorbea. 

-Tu nu intelegi ca trebuie sa rezolivi singur. De ce mama dracu va platesc? Nu accept nici un raspuns negativ, e vorba de mii de euro! Omoar-o daca e nevoie. Te sun eu , ma duc in camera sa vad care e situatia ca am musafiri. 

Intr-o secunda am fost in pat, am deschis tv-ul abia nimerind butonul magic si incercand din rasputeri sa-mi ascund tremuratul mainilor si spaima care mi se citea in ochi. Intrebarile care imi bombardau creierul nu-mi dadeau pace deloc : oare era Matei un criminal nemilos? Asa se imbogatise peste noapte? 

-Cum se simte sotia mea scumpa si frumoasa? 

-Ma uitam la un film foarte interesant tu? Strangeam cu putere marginile pilotei pentru a nu lasa la vedere tremuratul aroape isteric care nu-mi dadea pace. 

-Imi pare rau, dar chiar trebuie sa plec, am ceva foarte imprtant de rezolvat. 

-Te astept? 

-Nu-i nevoie, nu stiu cand ma intorc, odihneste-te! Te iubesc! 

-Bine dragule. 

A iesit din camera, iar eu am ramas in pat aproape tinadu-mi respiratia, i-am vazut umbra zabovind la usa probabil in asteptarea reactiei mele. Am mai stat un minut care parca s-a scurs ca un an, iar apoi am deschis usa si dupa cum ma asteptam i-am auzit vocea.

Prizoniera in ParadisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum