Capitolul 1. Erica

134 4 0
                                    

-Mama, trebuie sa plec! 

-Scumpa mea, asculta-ma, trebuie sa ma intelegi ca-mi fac griji pentru tine! Stiu ca nu mai esti un copil, dar simplu fapt ca te afli in prezenta unui barbat cu 25 de ani mai in varsta ma inagrijoreaza!! 

-Mama, ai terminat? Inceteaza cu tot balamucul asta pana nu se trezeste scumpul tau fiu. 

-Erica, asculta-ma te rog macar o data in cei 20 de ani ai tai si nu mai fi obraznica. 

-Am plecat si eu te iubesc mamico. 

Of credeam ca nu mai am nici o sansa sa evadez, urasc locul asta blestemat. Iar suna teloefonul asta , oare unde la-m ascuns din nou?! Va trebui sa renunt la ditamai geanta si sa-mi iau una mai mica... 

-Alo! 

-Buna scumpo. 

-Iubitule ma bucur sa te aud, credeam ca este mama. Am scapat din ‚'' inchisoarea de maxima siguranta'' si ma indrept spre parcare. Tu? 

-Scumpo in 20 de minute ajung. 

-Ok te pup. 

Ce fericita sunt, ma simt ca la 16 ani...Matei este un barbat, cam in varsta cei drept, dar extraordinar care stie foarte bine cum sa se faca placut. Nu o inteleg pe mama cu banuielile ei ciudate despre el. Daca l-ar cunoaste sunt sigura ca ar fi foarte incantata, sau poate ca nu inca nu o inteleg pe mama mea vitrega si nu stiu cum ar reactiona mai exact. Mai bine ar fi sa stau potolita si sa nu ma mai invart in cerc ca o nebuna , vreau sa profit de ziua asta splendida cu cerul de un albastru fermecator si de soarele care straluceste voios mangaind tot ceea ce ma inconjoara.  

-Buna Erica.  

-Buna... sper ca tresaritul sa nu fi fost vizibil si scorpia asta sa nu se indoiasca de puterile mele. 

-Ce faci, iar il asteti pe omul acela bogat? 

-Ana ar fi bine sa stai departe de mine pentru ca nu este treaba ta pe cine astept. 

-Mda.. este clar ca mama ta nu te-a invatat nimic bun, iar ceea ce spune fratele tau este adevarat. 

-O singura insulta si te fac una cu pamantu'!  

-Mai bine poarta-te frumos cu mine draga Erica sau vei avea un vot in plus pentru plecarea spre mama ta! 

-Ce ai spus? 

-Ce ai auzit draguta! Fratele tau, acualul meu iubit, vorbeste in fiecare zi despre plecarea ta. 

Soarele devenea si mai greu de suportat dupa o asemenea veste. Ameteala isi facea aparitia in capul meu tot mai amenintatoare. Noroc cu bancuta din fata blocului razgaiatei asteia ca alt fel puteam fi culeasa de pe jos . Mama?! Doamne fereste, dar nu pot locui  cu ea! Asta e clar, dar de ce sa plec inpoi in Spania ? nu pot accepta asa ceva . Durerea din piept si lipsa aerului erau tot mai apasatoare, chiar si briza era mult prea calda. Dupa 14 ani de abandon total din partea fintei pe care ei o numesc mama mea nu se pune problema sa ma intorc, dar poate ca sansa de a scapa de plecare este chiar Matei! 

- Iubito, scuza-mi intarzierea, dar afacerile au nevoie de o mana de fier. 

-Nu-i nimic dragule. Cred ca aveam o fata de te baga in sperieti ca prea ma privea intens.  

-Te simti bine Erica? 

-Da scumpule cred ca solarele este de vina. 

-Iubito iarta-ma ca te-am facut sa astepti, permite-mi sa te pup. 

-Dragule esti minunat! Simteam ca ma inrosesc, dar speram sa nu fie vizibil. 

-Iubito sa mergem la restaurantul meu sunt sigur ca te vei simti mult mai bine. 

Prizoniera in ParadisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum