Tora:
O nouă zi, o nouă provocare și o nouă șansă, până la urmă. Îmi încerc norocul, din nou, cu Matteo. Din câte îmi amintesc de el, nu era așa. Acum e atât de rece, dar și frumos!
După ce mă îmbrac cu uniforma, cămașă albă, fustă și cravată neagră, îmi prind părul într-o coadă și cobor în bucătărie, unde îmi găsesc toată familia la masă.
-Bună dimineața! -îi salut căscând.
-Bună dimineața! -îmi spun și ei în cor.
-Ce mănânci scumpa mea? -mă întreabă mama cu zâmbetul pe buze.
-Un măr!
-Ești bine? -întreabă Vlăduț.
-Da. De ce nu aș fi?
-Serios, Tora! Un măr? Tu de obicei dimineața mănânci mult mai mult.
-Nu am poftă!
Iau un măr de pe fructieră și ies din casă, dar mă întorc pentru o secundă.
-Vă iubesc! -plec.
Pe drum merg cu căștile în urechi și nu mă gândesc la nimic altceva decât la Matteo. La un moment dat o mașină argintie se oprește în fața mea și coboară fata aceia cu voce ca de clopoțel, prietena surori lui Alex. Nu vine la școală? Intră într-o curte, nici că mi-ar păsa. Trec de mașină și instinctiv mă uit în spate, iar băiatul de la volan îmi face semn să mă duc la el. Cred că suntem colegi, parcă l-am văzut ieri în clasă și la suc. Mă duc la el și îmi scot căștile din urechi.
-Bună!
-Bună baby! Te duc la școală?
-Dar sora ta?
-Eu nu am soră. Eva este verișoara mea și nu-ți face griji pentru ea, vine cu Antonia și Alex.
-Aici stă Alex?
-Da. Acum urcă!
În drum spre școală aflu că el este Geo, acel Geo, și îi place actoria. Ce coincidență! Pare de treabă. Clar că vom fi prieteni!
-Apropo, ieri ce s-a întâmplat cu tine? Pentru că acuma îți văd și adevărata față. Nu ești deloc ciudată!
-Nu mă simțeam în apele mele.
Mint fără vreo reținere, ceea ce nu am făcut niciodată.
-Așa credeam și eu.
Îmi zâmbește. Cum povestim, ajungem la școală. Văd o mașină neagră din care coboară Matteo. Inima parcă mi se oprește și parcă și timpul face la fel. După ce dispare din aria mea vizuală, încep să îl aud pe Geo dramatizând:
-Tora! Tora! Baby! Ce ți se întâmplă?
-Mi-a venit o idee!
-M-ai speriat!
-Jucam teatru, doar.
-Oh, tu, draga mea artistă!
Mă îmbrățișează și mă pupă pe frunte, ceea ce mă agită. Îmi pupă și mâna.
- Tu te vei înscrie cu mine la opționalul de artă dramatică.
-Nu mulțumesc! Mă înscriu cu pixul!
-Oh! -se apucă de râs. Ești de-a noastră!
Ajunși în clasă, Geo merge în spate la locul lui, iar eu mă așez la locul meu, lângă Matteo. El ascultă muzică la căști. Îi scot o cască din ureche și îi spun:

CITEȘTI
Legenda celor 12
FantasíaEste un roman adolescentin, în care incipitul pare real, dar această realitate este reflexia imaginației mele. Folosesc termenul de realitate, pentru că, intriga romanului este una ficțională. În mod normal, povestea are două părți, inegale, dar nu...