profesorul de istorie (yaoi)

capitolul 1.

hi eu sunt elis si sunt in clasa a 10a. este anul 2021 si corona virus a incetat insfarsit, deci trebuie sa ne reintoarcem la scoala. desi este mijlocul lui septembrie, este neasteptat de frig. eu sunt mai slabut de fel, astfel pana si cele mai mici marimi imi sunt mari.. hainele de pe mine flutura in adierea vantului si eu zgribul de frig.......

ajuns insfarsit la scoala, ma indrept catre clasa mea, unde ma asez in ultima banca fiindca nimeni din clasa mea nu ma place, toti ma cred un singuratic ciudat. nu cred ca am vorbit in viata mea de cand sunt la liceu cu vreun coleg de al meu, stiu ca e cam rau, dar nu am ce sa fac,, nu vreau sa ma fac de ras in fata intregii clase prin a incerca sa vorbesc cu cineva.

iar cel mai rau, prima ora am istorie. niciodata nu mi-a placut si nici nu m am descurcat vreodata la aceasta materie, treaba asta dandu-mi zile grele in fata profului batran si rautacios, poreclit si "dinozaurul" de catre colegii mei. mereu mi-am dorit sa pot rade de-a dreptul la glumele acestora, fiindca ii consider destul de amuzanti, dar date fiind circumstantele actuale, nu am de ales, trebuie sa stau cuminte in banca mea, chiar si in pauze. nu vorbesc cu nimeni, nu ma uit la nimeni. tot timpul schitez cate ceva la sfarsitul caietelor, nepasandu-mi de ce se intampla in jurul meu.

clopotelul suna si peste cateva momente se aude usa clasei deschizandu-se si inchizandu-se la loc, dar nu sunt deranjat sa imi ridic capul din caietul meu. chiar mai mult, pot simti cat de greu trece timpul, dar in acelasi timp nu prea il coenstientizet deoarece lucrez la un desen la finalul caietului de istorie. poate ca uneori imi este mie insumi rusine sa admit acest lucru, dar cand imi las gandurile sa curga fara oprire, deseori ma gasesc visand la o relatie romantica. dar nu aceasta este problema, ci faptul ca eu visez la o relatie cu, ei bine, barbati.. da. este adevarat. imi plac barbatii, si chiar daca colegii din 5-8 glumeau pe seama asta, lucrul asta s-a dovedit sa fie adevarat.

deodata imi aud numele strigat. "domnule hadîmbu? sunteti prezent?", ezit cateva momente, dar dupa realizez ca eu nu recunosc vocea care tocmai m-a strigat. "da.. ?" raspund incet, incercand in mod voluntar sa nu fiu auzit.

"elis, vad ca nu m-ai auzit cand te-am strigat. ai vrea sa raspunzi la exercitiul 2 din manual?" acesta rosteste si ridic capul insfarsit, intalnindu-i privirea. ramand uimit pentru o secunda. in fata ochiilor mei se afla un barbat brunet, destul de inalt, imbracat bine, la costum. nu parea sa aiba mai mult de 25 de ani. acesta avea cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o in viata mea, parca sculptata de zei. imi doresc sa-l intreb cine este, de unde vine, fiindca nu l-am mai vazut in viata mea. dar moralul imi spune ca nu e cel mai potrivit lucru, pt ca ceilalti probabil vor rade de mine.

"a.. s-sigur, domnule.." spun si ma aplec sa scot manualul din ghiozdan. sincer sa fiu, nici nu stiu la ce lectie suntem. nu ma pot abtine, dar instinctual obrajii mei se inrosesc, fiind cuprins de rusine. imi las capul in jos, astfel incat nimeni din clasa sa nu-mi poata vedea fata, si deschid manualul, dand paginile aleatoriu, incercand sa trag de timp. parul meu castaniu, destul de lungut, imi cade pe fata, blocandu-mi vederea, dar nu mi-l dau din ochi.

"bine, se pare ca domnul elis nu doreste sa participe la ora.. " spune omul de la catedra si ofteaza, strigand urmatorul copil si continuand sa vorbeasca, insa deja eu nu il mai aud, fiind asurzit de gandurile care ma strapung pe deplin. nu esti destul de bun, nu stii nimic. nu vei ajunge nimic in viata! esti doar o povara.

ma las imbatat de gandurile mele pentru restul orei si evadez in lumea mea creeata de propria mea imaginatie.. acolo nu ma uraste nimeni, acolo am viata mea de vis, totul este in favoarea mea, dar sunt trezit la realitate in scurt timp de clopotelul care anunta finalizarea orei. toata lumea se ridica din banci si iese din clasa, dar eu astept cateva secunde astfel incat sa fiu ultimul care iese, pentru a nu fi observati de ceilalti. imi iau ghiozdanul si ma indrept catre usa de iesire a clasei, dar simt o alta prezenta in clasa. ma sperii, dand ochii cu barbatul ce a tinut ora de istorie. "elis, asteapta putin, vreau sa vorbesc ceva cu tine." imi spune pe un ton mai sever si eu ma opresc, insa nu ma intorc, stand cu spatele la catedra.