capitolul 3.

35 2 1
                                    

a doua zi dimineata ma trezeste ceasul care a fost cumparat de mama mea de la o toneta, care abia mai functioneaza. abia am reusit sa inchid un ochi asnoapte, gandurile mele fiind inundate de zeci si zeci de scenarii si fantezii cu, ei bine, cu profesorul meu de istorie... acum ca realizez acest fapt, mi-e chiar si mie putin rusine, dar trebuie totusi sa accept adevarul. ma ridic de pe salteaua ce era asezata direct pe podea si ma schimb rapid in cele mai adecvate haine pentru scoala, singurele mele haine care aratau acceptabil si erau curate.

in drum spre iesire trec prin bucatarie si imi prepar rapid o cafea la plic, lasata de mama mea, o pun intr-un pahar de plastic si ma indrept spre statia de autobuz. este abia ora 6:22. mereu ajung primul la scoala fiindca nu as vrea sa cada prea multa atentie din partea colegilor pe mine daca as intra in clasa dupa ceilalti. imi scot singura tigara ramasa din buzunarul blugilor, tigara cumparata in ziua anterioara la bucata fiindca in ultimul timp trebuie sa ma descurc cu ce resurse lunare primesc de la mama.

imi aprind tigara cu un chibrit si trag un fum adanc, sorbind dupa din paharul infierbantat de cafea, in speranta ca ma va ajuta sa ma simt mai putin obosit. trec, prin aproximare, in jur de 20 de minute de cand sunt in statie, iar vazand ca nu vine autobuzul, decid sa o iau pe jos spre scoala, in speranta ca il voi prinde pe drum.

merg, uitandu-ma la toti oamenii de pe strada care cel mai probabil se indreapta spre serviciul lor, care nu par sa fie impliniti, ba chiar tristi pe dinauntru. dar sunt de parere ca atat timp cat ai resurse financiare, starea emotionala poate fi pusa pe al doilea loc in lista prioritatilor. la urma urmei, banii sunt cel mai important lucru din viata, lucru fara de care nu te poti descurca.

ajuns prin centru, decid sa ma opresc in statia de acolo, departandu-ma cat imi permite spatiul de restul oamenilor adunati acolo.

la scurt timp dupa, observ o masina neagra, un brand destul de scump, incetinind pe langa bordura si oprindu-se in fata mea. decid sa ignor acest lucru, fiind evident in mintea mea ca aceasta nu a oprit pentru mine, dar indiferenta imi este oprita in momentul in care geamul de pe partea pasagerului este dat in jos, dezvaluind soferul. acesta, spre marea mea suprindere, era chiar.. profesorul de istorie cel nou. un semn de intrebare mi se aprinde in minte, nefiind sigur de ce a oprit acesta, si sunt surprins in primul rand de coincidenta situatiei.

"buna dimineata, elis. astepti autobuzul?" ma intreaba acesta, cu un zambet pe fata. pare un om stabil psihic, doar dupa modul cum vorbeste si dupa expresiile faciale.

"da.." raspund, apropiindu-ma doar putin de masina in care se afla acesta.

"daca vrei pot sa te las eu la scoala, nu trebuie sa mai astepti. hai, urca-te." acesta imi spune si sunt luat prin suprindere. ezit la inceput, dar din respect ma apropii de masina si deschid portiera, ma urc si imi pun ghiozdanul la picioare. instant, o tensiune se lasa in masina. imi este prea rusine sa initiez o conversatie, mai ales dupa ce imi amintesc in mod involuntar ce ganduri am avut cu acesta cu cateva ore in urma.

in masina se lasa o tacere apasatoare, si aproape cand sa ajungem la scoala, cand tacerea devenea aproape taioasa, acesta o rupe, zicand, "deci, elis, spune-mi, te-ai decis sa cooperam? mi-as dori sa ma inteleg cu toti elevii mei."

"da, desigur. imi pare rau pentru ce s-a intamplat ieri, si va promit ca nu o voi mai face aceste lucruri."

"vreau sa avem o relatie bazata pe incredere." rosteste domnul cartarescu, sau cristian? nu sunt sigur cum ar trebui sa ii adresez, nici macar in gandurile proprii. eu sunt, din nou, luat prin suprindere de propozitia ce tocmai am auzit-o si simt cum inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare.

"am ajuns. te voi lasa aici, la poarta elevilor." zice acesta, si eu incerc sa imi dau jos centura, dar simt ca este blocata, si ma uit timid catre el. acesta se intinde spre mine, fortand putin butonul de la centura. este atat de aproape incat ii simt parfumul.. un miros elegant si scump, tipic unui barbat ca el. inima mea pare ca incepe sa galopeze, dar si mai rau e atunci cand, acesta inca aplecat spre mine, isi ridica fata si imi zambeste, zicandu-mi ca a fost o placere sa ma aduca pana la scoala si ca ar trebui sa il contactez in caz ca mai am nevoie.

fetele noastre sunt atat de apropiate, incat imi folosesc ultimul strop de ratiune sa nu il sarut salbatic pe acesta, fiind usor starnit in mod sexual de actiunile acestuia. simt in pantalonii mei o mica umflatura, si nici nu trebuie sa ma uit pentru a-mi da seama de ceea ce s-a intamplat.

ma rusinez instant, inghitind in gol. "uhh, multumesc mult!" ii spun, grabindu-ma afara din masina. aproape ca fug spre baie, acoperindu-mi pantalonii cu ghiozdanul, din motive evidente.. ajuns in baie ma incui intr-una dintre toalete, eliberandu-ma cu ajutorul altor ganduri necurate, amintindu-mi de cele intamplate asnoapte.

odata terminat, ma indrept spre sala de clasa, sperand sa nu mai dau ochii in acea zi cu profesorul de istorie.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 21, 2021 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

profesorul de istorie (yaoi)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum