End of White. Beginning of Dark Blue

I

Un picior in fața celuilalt. Atât trebuie să fac, nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu te pierde in amintiri, nu le pune pe repeat de parca s-au blocat. pentru ca sunt amintiri ce nu iti aduc un zâmbet pe buze pana la urechi si nu iti aduc nici tristețe de iti inundă ochii.

Sunt amintiri ce nu iti aduc nimic.

Numar smocurile de iarba iesite printre piesele ca de puzzle ale trotuarului cenușiu, numar mugurii de țigară aruncați pe margini, numar până si pașii strambi pe care ii fac. Totul doar ca sa imi distrat atenția .

Oprită lumina de culoarea rubinie a semaforului observ tipurile de oameni ce așteaptă de cealaltă parte a strazii proaspat reasfaltată. Le observ posturile ba cocoșate ba drepte de parca sunt împinși. Ii observ si pe cei care trec ba in graba amestecata cu puțină panică, ba într-o lene de viață.

O mana ridicata ce se leagana puternic ca o elice imi atrage atenția. Ea e singur lucru pe care îl observ ce iese din tipar si pe care îl iubeam, Despina. Eu si Despina suntem prietene de cand m-am mutat la altă școală, nu inteleg de ce suntem prietene tinand cont de diferenta canionica de caractere dintre noi. Surprinzător, ne completam una pe alta, ea fiind curcubeul spontan, si eu fiind o prisma care o reflecta.

Semaforul sa facut verde, masinile s-au oprit, oammenii incep sa traverseze dar... eu de ce nu traversez? 3 secunde am fost intepenita, poate chiar o statuie, una imbracata in uniforma scolara neagra ca smoala. Am inceput sa alerg cum am iesit din paralizie. semaforul s-a intors la a fi rosu cand mai aveam 2 metri, metri pe care i-am sarit ca o caprioara. 

- Neata White! intampinarea Despinei era una calda, exact ce imi trebuia.

- Hei Despina, sper ca nu ai asteptat mult. 

Acea trecere de pietoni era chiar in fata unei cafenele, locul nostru de intalnire. Cafeneaua nu era cine stie ce dar avea o ciocolata calda perfecta pentru care merita sa mori. Cafeneaua este si primul loc in care tarseele noastre se intalnesc. Tin minte ca aici am întâlnit-o pe Despina pentru prima data. Ea avea pantalonii inmuiati in ceai de fructe de padure fierbinte pentru ca un grabit se ciocnise de ea. I-am intins un pachet de servetele ca sa se stearga de lichidul rosiatic ce se prelingea pana la glezne iar cand am dat sa plec, ma oprit intrebandu-ma cum ma cheama, de atunci vorbim, mai mult ea decat eu totusi.

- Nu am asteptat asa mult, am vazut ca studiai trotuarul, sperai ca vei gasi vreo bancnota frumusica pe acolo? Capul mi se apleca din nou spre trotuar.

- Chiar atat de evident e ca ma holbez in jos? Rusinea mi se urca in obraji cand Despina imi ridica capul din pamant si ma lua de brat ca sa mergem spre liceu. 

- Dap, zici ca aveai probleme cu coloana! nu pot decat sa ii observ zambetul zeflemitor.

- Simt miros de......fum?! Confuzia si teama mi se vad pe fata mai ceva ca un elefant printre marmote.

- White calmează-te, poate e doar fum de tigară.

Despina se pune in fata mea si ma ia de umeri incercand sa ma liniștească. Încercarea ei de a ma calma nu da roade, pe fata ei se citeste spaima la vederea reflexieai unui nor urias de fum in ochii mei. Mâinile mele au început să degere, ochii mi se îneacă, gâtul mi se usca.

Paralizia sa intors.

Despina si-a întors capul spre blocul aprins de deasupra noastra, oamenii au început să țipe și  să fugă de langa bloc. O explozie asurzitoare sa făcut-o pe Despina sara ca arsă si sa se ghemuiasca la pământ cu mâinile deasupra capului. Eu eram ca de piatra, incapabilă să mișc vreun mușchi sau sa scot vreun sunet.

Încă o explozie sa produs iar de data aceasta ceva era in picaj. O bucată de perete era tintita spre mine. Despina era prea speriată ca sa se mai miste dar era in siguranta undeva la adăpost.

Eu nu.

Stiam sigur ca acolo avea sa imi fie Happy Ending-ul, iar parintii mei vor afla sfârșitul meu debea peste 2 zile, sâmbătă, pentru ca atunci se vor întoarce din orasul vecin de la serviciu.

O pereche de mâini străine mi-au sagetat umerii, strangandu-ma într-o îmbrățișare puternică si aruncandu-ma din calea sfârșitului meu zdrobitor. Aterizand pe moale am inceput sa imi simt din nou membrele firave. Nările mi sau umplut de o aromă de pădure de conifere, curatandu-mi plămânii de gazul intepator, calmandu-ma. Stransoarea perechii de mâini se desprinse numai ca sa ma ma apuce de umeri si ca sa ma ridice in fund. Imi simțeam din nou picioarele dar erau greu de mișcat, erau ca de jeleu. Stăteam în poala salvatorului cu privirea in gol, inca procesand ce sa intamplat. Mâinile lui ma bruscasera si ma trezise din șoc.

-Esti bine? Poti vorbi? Îngrijorarea din glasul gros al salvatorului ma strapunsera adânc în inima precum un pumnal. Nu voiam să mai aud asta.

Am intredeschis gura cu intentia de a spune ceva dar am sfarsit prin a inchide-o la loc. M-am ridicat in picioare si m-am uitat după Despina. Vocea ei neconfundabila imi atrase atentie, vena in pas grabit spre mine. I-am luat-o inainte si am prins o de mana după care am luat-o la fugă spre liceu lăsând în urmă scena de film de acțiune.

- White opreste-te! Ce naiba?! Confuzia, frica si  îngrijorarea formase un cocktail in glasul ei răgușit. Am spus sa te oprești, ce e neregulă cu tine? Ridicase vocea ea după ce își smulse încheietura din stransoarea mea, usor transpirata.

- Nu e nimic, sa mergem, întârziem la chimie. Cursivitatea si lipsa de culoare imi reveniseră in voce.

- Nu e nimic?! White, acum 3 minute era sa fi un tablou abstract pe trotuar si tu spui ca n-ai nimic? Ce naiba?! Te porti de parca nu s-a intamplat nimic. Te porti de parca nici nu era sa mori!

- Un bloc e in flăcări iar eu era sa fiu o victimă a unui dezastru dar am scapat ca prin minune si sunt bine, nimic mai mult. Acum putem să ne grăbim la ora? Chiar nu vreau sa mi se faca morala de către profesoară.

- Nimic mai mult?! Nu mergem nicăieri până nu imi spui de ce esti asa de.....calmă sau cum naiba ti-ai schimbat comportamentul de la "turnata in ciment" la "olimpica mersului fulger"!

- Probabil adrenalina combinata cu instinctul de autoconservare. Mulțumită? Acum te rog sa te grăbești.

Despina a tăcut, nemaiavînd replici, confuzia fiindu vizibilă pe fata. Cand am ajuns in curtea liceului Despina imi spuse ca se duce la cabinet sa ia un calmant si sa se odihnească. A încercat să ma ia si pe mine dar am asigurat-o că sunt Ok si ca nu am nevoie de nimic. O priveam de la spate cum inchide ușă cabinetului după care mi-am continuat drumul spre sala. Am aruncat o privire în jos, eram plină de praf iar cotul stâng era putin zgariat. Debea atunci am simțit pagubele căderii. Am dat fuga la baia fetelor, mi-am udat mâinile si m-am scuturat pe pantaloni si pe bluza după care am avut grijă si de cot. Mare noroc cu hanoracul negru pe care îl port mereu în ghiozdanul mic si ponosit primit cadou, ce mai cadou.

În sala era gălăgie si haos, se observa ca petele de ulei in apa grupurile sociale compuse si din elevi din alte clase. M-am îndreptat spre a 3 a banca de pe randul din stanga, randul de le geam, nefiind observată. Așezată în banca uzată, cu usoare zgarieturi si urme de creion, mi-am scos căștile si am inceput sa ascult altceva numai nu barfele trecătoare ce bantuiau sala de curs. Pentru a-mi tine si privirea ocupată am scos creionul mecanic de un auriu scorojit de neglijența mea si am inceput sa mazgalesc la spatele caietului forme aleatorii pana cand incepea sa arata ca ceva acceptabil. Despina trebuia sa stea lângă mine, dar ea fiind la cabinst inseamna ca acum stau singura cuc. Mai bine asa decat cu un necunoscut.

Mirosul de conifere imi inundă din nou plămânii ca un rau involburat, urmat de un ghiozdan pus zgomotos pe banca de langa mine si de ocuparea scaunului intr-un stil leneș. Am tras cu coada ochiului spre dreapta pentru a avea o oarecare imagine a tipului de langa mine.

Era el.

Nu putea sa se întâmple asta, nu putea sa fie el cel care va sta langa mine. "Nu, nu, nu, nu. Poate nu ma recunoaște." imi repetam in timp ce mâinile mele trăgeau de gluga si de par pentru a-mi acoperi macar fața iar panica mi se strecura în ritmul respirației sincronizate cu bătaia inimii.

- Te mai întreb inca o data, esti bine?

Sunt terminată.