Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Nu înțeleg. Ce legătură au victimele cu acest criminal? De ce dispar? Toate sunt legate intre ele, asta e sigur, dar acum trebuie sa aflu de ce." spuse șatenul pentru sine în timp ce mergea în cer în biroul său, uitându-se din când în când la dosarele sale. Oftă exasperat cand privirea îi cazu pe ceasul de pe perete ce indică o oră târzie, trecuta cu mult de miezul nopții.
Găsise în sfârșit legatura dintre victime, luându-i mai mult decât se așteptase. Oricum, acum nu asta conta pentru el. Ce era important era ca acum avea o listă cu potențiale victime, iar prima părea a fi chiar cel mai bun prieten al său. Durata de timp intre dispariții era de două zile la o săptămână, asa ca trebuia sa se miste rapid. Nu putea risca, mai ales atunci când miza era atât de mare.
"Domnule detectiv, calmați-vă." îi spuse ofițerul șef ce se afla în biroul său împreună cu câțiva alți membrii ai echipajului. Jimin era si el acolo împreună cu alți angajați ai sediului. Încă de când Taehyung puse lucrurile cap la cap și realiza în ce pericol se află blondul nu îl mai lasa sa fie singur, cel puțin în majoritatea timpului. Și uite așa Jimin și mută proiectele de construcție și locul de munca in biroul prietenului, la insistențele satenului.
Taehyung se opri din a se învârte fără rost în cercuri și îl săgetă cu privirea pe cel ce îndrăzni să îl întrerupă din gândurile sale pesimiste.
"Cum dracu' sa ma calmez cand viata prietenului meu e pe muchie de cuțit, aveam douăzeci și patru de oameni dispăruți, dumnezeu stie ce s-a întâmplat cu ei, nu avem nici o pistă, nici un suspect, nimic. Nu pot face nimic altceva înafară de a ma asigura că nu mai dispare cineva prin a-i ține pe cei vizați sub observație și punând paza după ei. Cum dracu' sa ma calmez într-o astfel de situație, huh?" se răsti șatenul, privind urat către cel ce se afla pe un fotoliu având o cană de cafea în mana, spre cel ce nu reuși să ajute la caz cu mult, dar avea de gând să îi spună lui sa se calmeze ca si cand situatia nu ar fi fost una extrem de gravă și serioasă și trebuia tratată ca atare.
Toti cei din încăpere ramasera tăcuți, instaurându-se rapid o liniste ca de înmormântare. Nimeni nu avu curajul sa mai spuna ceva de teama detectivului ce era acum șef pe caz. El era cel care putea simplu sa concedieze pe aproape oricine din acea clădire printr-un simplu raport, și toți știau asta. Cu siguranță, el nu ar fi făcut asta pentru ca nu ar fi fost corect sa isi foloseasca puterea în avantajul său, dar ceilalti nu știau asta. Pe deasupra, un Taehyung nervos era un Taehyung cu care nu voiai sa ai de aface, putând induce spaima în oricine cu doar o singura privire.
Șatenul ofta, luând iar dosarul principal, răsfoindu-i paginile imediat ce se așeza pe scaunul său.
"Uite, nu cred ca înțelegi cat de gravă e situația. Douăzeci și patru, douăzeci și patru de oameni la naiba. Atât de mulți sunt cei ce au dispărut iar noi nu stim unde, de ce sau din cauza cui. Nu am niciun indiciu ce sa ma conducă la un posibil suspect asa ca va rog, luați cazul acesta în serios. Douăzeci și patru nu e un număr mic. Toti acesti oameni au o familie, prieteni, persoane ce tin la ei si ce le duc dorul. Nu stiu ce s-a întâmplat cu ei. De ce sa mint, nu am nicio idee. Ar putea fi morți, ar putea fi captiv undeva. Totul e posibil. Luați-va munca in serios, altfel ma voi asigura că nu vă mai fi munca voastră. Avem puțini ofițeri ce pot ajuta cu acest caz, restul având alte probleme de rezolvat. Pana la urma Seoul e un oraș mare cu mulți oameni."
