𝙘𝙧𝙞𝙢𝙞𝙣𝙖𝙡 𝙗𝙪𝙣𝙣𝙮；𝙩𝙠

04

Muzica data la maxim, mirosul intepator de alcool si tutun si multe persoane ce dansau si se distrau. Asa se putea descrie intr-o propoziție locul în care șatenul se află.

Chiar nu pot sa cred ca sunt aici...

Taehyung se află acum în unul dintre multele cluburi de noapte din orașul Seoul. În mod normal nici nu s-ar gândi sa meargă într-un loc ca acesta, atmosfera facandu-l sa se simtă puțin incomod, dar făcu o excepție în această seară. Motivul? Unul destul de simplu, Jimin, prietenul său cel mai bun, s-a rugat de el mai bine de trei ore sa vina cu el. Si acum unde era Jimin? Probabil dansând printre toate acele persoane mai mult ca sigur ametite din vina alcoolului, lasandu-l sa stea singur pe una din canapelele spațioase.

"Vino si tu Taehyung, a spus. Va fi distractiv, a spus." murmură el stins privind dezgustat paharul din mana sa ce avea un continut rosiatinc.

A pufnit si a lasat paharul pe măsuța din fața sa. Nu, Kim Taehyung nu consuma alcool, indiferent de situație. A văzut inca de mic ce poate face alcoolul din oameni, asa ca prefera sa stea cat mai departe de acea substanță.

Uh, acum ar fi trebuit să fiu în biroul meu, încercând să rezolv acel caz.

***

"Jeongguk! Uite cine e acolo!" striga Namjoon pentru a putea fi inteles, arătând spre o anume canapea din fata lor.

Brunetul isi întoarse curios privirea, un rânjet intiparindu-se pe chipul său când îl observa pe saten stând singur.

"Cine e?" intreaba Yoongi curios, luând inca o gura din băutură sa.

"Noul detectiv." răspunse simplu Namjoon, privind spre brunetul ce nu isi dezlipea privirea de pe Taehyung.

Yoongi pufni, privind amuzat spre bărbatul ce stătea singur si prea în gol. "Altul? De cat timp a preluat cazul?"

"Nu de mult timp." răspunse iar Namjoon.

Jeongguk era singurul ce nu spunea nimic, ci doar privea cu un rânjet ciudat, ce îl făcea si pe Yoongi sa se întrebe ce avea de gând să facă.

"Și, Jeongguk, cand ii faci felul?" veni inca o intrebarea din partea celui mai scund, facanfu-l de această dată pe brunet sa se întoarcă spre el, fără să își piardă rânjetul.

"Hmm, mai vedem. Întâi am nevoie de ajutorul lui, după ma voi putea distra." îi răspunde cel mai mic, aruncând inca o privire spre cel de la câțiva metri distanță de canapeaua lor.

"Ce ai de gând să faci?" intreaba Yoongi curios, sperând că Jeongguk îi va răspunde. Brunetul era destul de secretos, rar spunandu-si planurile si altora. Nici Hoseok nu stia tot timp ceea ce avea să facă băiatul, chiar dacă lucrau într-un fel împreună.

"Veti vedea!" spune Jeongguk, luandu-si paharul si luând o gură din lichidul usor dulce.

Asa cum se aștepta, brunetul nu le va spune nici de data aceasta. Yoongi pufni nemulțumit si se așeza mai bine în locul său. Începea să se plictisească și îi era dor de Hoseok. Chiar dacă îl văzuse pe iubitul sau de dimineata, deja îi era dor de el. Ar fi vrut ca si brunetul sau sa fi fost aici, cu ei, dar din pacate pentru el iubitul sau acea un transport important de facut si un isi putea lasa oamenii nesupravegheati.

"Oh doamne! Yoongi nu te mai gândi la Hoseok acum! Hai sa ne distrăm! Te vei duce la el mai târziu." spune Jeongguk zâmbind. Îl cunoștea pe blond de mai bine de cinci ani. Aproape îi putea citi gândurile, atât de bine îl cunoștea.

Yoongi doar pufni, murmurand ceva inteles doar de el, facandu-i pe cei doi sa rada.

***

"

M-am intors!" striga Jimin bucuros, trantindu-se pe cafeaua pe care stătea prietenul său, facandu-l sa tresara.

"Te-ai gandit sa iti faci apariția, huh?" murmură șatenul privind spre telefonul sau.

"Hei, care-i baiul?" intreaba Jimin, incruntandu-se, punandu-si o mana in jurul umerilor prietenului său.

Taehyung doar ofta. Era stresat. Era al naibi de stresat. Încă nu avea nici o pista iar timpul trecea foarte repede. Avea zece cazuri de dispariti si nu afla nimic pana acum. Se pare ca era mai complicat decât părea.

"Nimic, doar, nu știu ce să fac Jiminie! Nu am nici o ideea cum as putea sa rezolv cazurile si toti ss bazează pe mine..."

Jimin ofta trist. Prietenul său muncea foarte mult, era pasionat de ceea ce face si era printre cei mai buni. Nu îi plăcea sa il vada asa, atât de stresat. Îl furase sa vina cu el in aceasta seara pentru a-l ajuta sa mai scape de problemele sale, dar se pare ca nu reușise.

"Ce sti până acum?" intreaba blondul, devenind serios. Poate, poate îl ca putea ajuta. Taehyung obisnuia sa faca totul singur, dar uneori ai nevoie de ajutorul celorlalți pentru a duce munca la bun sfârșit.

"Am doar dosarele celor dispăruți. Nimic mai mul_" si atunci îi pica fisa. Acum lucrurile începeau să se lege în mintea lui. "Asta e! Jimin esti un geniu!" striga șatenul fericit, imbratisandu-si prietenul strâns.

"Ce am facut?" intreaba blondul confuz, imbratisandu-l si el la fel de strâns.

"Ai facut mai multe decât crezi! Hai, trebuie sa mergem la mine sa luam dosarele si apoi sa mergem la secție!" spune șatenul zâmbind larg si tragandu-l pe blond spre ieșire.

"Stai, si eu?" intreaba cel mai scund confuz, urmandu-si prietenul.

"Da Jimin, și tu! Îți explic pe drum!"

[n/a] : îmi pare atât de rău că nu am mai postat aici de atât de mult timp! Sper totuși că v-a plăcut acest capitol, chiar dacă nu este cine știe ce ♡

Ce credeți că a aflat Taehyung?🤔
Vă aștept părerile 🤗