𝙘𝙧𝙞𝙢𝙞𝙣𝙖𝙡 𝙗𝙪𝙣𝙣𝙮；𝙩𝙠

02

Șatenul era în biroul său uitându-se peste niște rapoarte și încercând să lege informațiile pe care le aflase până acum.

O bătaie în ușă îl făcu să își ridice privirea din foile din mâinile sale. Ofta și lăsă hârtiile să cadă pe suprafața maronie a biroului, spunând un intră plictisit.

"Domnule, avem un nou caz de dispariție!" se auzi vocea unui băiat încă destul de tânăr, făcându-l deodată pe cel mai mare interesat.

"Încă unul? Vreau detalii!" spune bărbatul ridicându-se rapid de pe scaunul său, acum sprijinidu-se cu palmele de birou.

"Vă rog, veniți cu mine!" spune el și făcu semn spre ușa, primind o aprobare scurtă de la șaten, înainte ca acesta să îl urmeze și să părăsească încăperea.

După un drum de cateva minute pe holurile lungi ale sediului, în care nici unul dintre ei nu a spus nimic, cel mai tânăr se opri în dreptul unei uși mari și îi faci semn celuilalt să intre.

"Mi s-a spus să vă aduc aici. JaeHee hyung vă va da informațiile necesare. O zi bună!" spune băiatul făcând o plecăciune la sfârșit.

"Mulțumesc, la fel!" răspunde Taehyung și se înclină și el puțin înainte ca băiatul să plece.

Șatenul intră în încăpere, găsindu-l pe vechiul său prieten așezat la birou și tastând ceva, fiind înconjurat de o mulțime de dosare.

"Oh, ai venit." spune cel mai mic ridicându-și privirea spre Taehyung care se apropie de el și se așeză pe scaunul din fața biroului.

"Și eu mă bucur să te vad! Vai, mulțumesc, și tu arăți bine azi!" spune șatenul zâmbind ștrengar.

"Scuze, dar nu avem timp de asta acum! Ai uitat că ai un caz de rezolvat?" întreabă brunetul întorcându-și privirea spre minitor și începând să caute informațiile de care avea nevoie Taehyung.

"Nu, nu am uitat." spune cel mare luând o expresie serioasă.

"Cum merge investigația?" întrebă JaeHee curios.

"Destul de bine. Sunt nouăzeci și nouă la sută sigur că avem de aface cu aceiași persoană în cazul tuturor disparițiilor."

"Și cu restul de unu la sută ce faci?" întreabă brunetul continuând să tasteze.

"Mereu există dubii când vine vorba de cazurile astea. Sunt destul de complicate, dar nu imposibil de rezolvat! Am verificat săptămâna aceasta locurile de unde au dispărut ultimele două victime și am citit dosarele de cinci ori. Există în fiecare o poză cu un simbol ciudat, ceva ce nu am mai vazut. Presupun că e însemnarea făptașului." spune Taehyung privind serios la băiatul ce încă tasta.

"Și atunci de ce ai dubii? Adică, e limpede că e vorba de aceiași persoană." JaeHee se opri din tastat și își ridică privirea spre cel mai mare.

"Nu e chiar așa cum crezi. Poate fi vorba de mai multe persoane ce folosesc intenționat aceiași semnătura, pentru a ne induce în eroare. Sunt mai multe posibilități." răspunde calm Taehyung gesticulând.

"Cum spui tu. Uite aici. Așteaptă puțin să scot dosarul și să fac o copie la asta." spune brunetul ridicându-se și îndreptându-se spre imprimantă.

În câteva minute JaeHee luă foile și le așeză într-un dosar, înmânându-i-l lui Taehyung.

"Park JiYu, 22 de ani, studentă în anul doi la psihologie. A fost declarată dispărută ieri seară, în data de 30 august, dar apropiații spun că lipsește de pe 24 august. Mai multe găsești în dosar." povesti băiatul în timp ce șatenul citea printre rânduri primele pagini ce i-au fost înmânate.

"Mulțumesc!" spune el zâmbind slab.

"Nu ai pentru ce! Succes cu cazul, să îl rezolvi cât mai repede!" spune și celălat bătându-l pe umăr și zâmbind la rândul său.

"Așa să fie!" răspunde șatenul. "Muncă ușoară! Ne vedem curând!"

"Ne vedem!" răspunde brunetul înainte ca Taehyung să îl mai salute odată și să părăsească încăperea.

"Ia să vedem ce avem aici." spune șatenul când ajunse în biroul său și așeză dosarul pe masă.

"Ar trebui să ai grijă!" spune bărbatul brunet serios privind la cel ce stătea în fața sa. Erau într-o cafenea, savurându-si cafelele împreună, ca în aproape oricare altă dimineață.

Cel din fața sa pufni amuzat și zâmbi, lăsându-se pe spătarul scaunului.

"De ce? Oricum sunt prea incompetenți ca să afle ceva. Ști și tu asta, Namjoon." spune primind o dezaprobare din partea celuilalt.

"Jeongguk, nu e cum crezi tu! Sunt pe urmele tale și se pare că se mișcă destul de rapid." spune brunetul luând o gură din cafeaua lui.

"Sunt pe urmele mele de mulți ani, dar nu au reușit să afle nimic până acum. De ce ar fi diferit acum?" întreabă Jeongguk ridicându-și o sprânceană.

"Nu știu dacă e adevărat sau nu, dar am auzit zvonuri despre un nou detectiv, unul foarte bun, ce se ocupă de cazul ăsta, și cum am zis se mișcă repede." răspunde cel mai mare păstrându-și expresia serioasă.

"Dar eu mă mișc și mai repede! Ști și tu că pot părăsi țara și să îmi reîncep viața în altă parte oricand, iar atunci acei polițiști chiar nu vor afla niciodată de existența mea." spune sigur pe el cel mai mic, zâmbind la cât de viclean era planul său.

"Legat de ultima ta victimă..." începu Namjoon vrând să schimbe subiectul.

"E o fată cam de vârsta ta. Hoseok mi-a dat indicații clare." spune Jeongguk lăsându-și cana înapoi pe măsuță după ce lua o înghițitură.

"Hoseok ăsta o să îți facă numai probleme! Presimt asta!" spune bărbatul încruntându-se puțin.

"Liniștește-te hyung! Nu voi păți nimic!" spune cel mic zâmbind.

"Doar, ai grijă!" spune brunetul fiind puțin îngrijorat.

[n/a] : după o pauză destul de mare am reușit să postez și acest capitol. sper că va plăcut 💌