Ştiam ce avea să se intâmple...
deşi nu mai puteam gândi raţional din cauza neliniştii ce mă învăluise în acele clipe care îmi marcase existenţa şi care acum după ce am trecut prin timp şi am conştientizat că au trecut , încă îmi mai provoacă nopţi albe, coşmaruri.. cred că nu au plecat definitiv.. cred că mă supraveghează tot timpul şi au grijă să mă distrugă...
Simţeam că se va intâmpla ceva diferit..neliniştea mea devenea din ce în ce mai apăsătoare. Gândul că ar putea să mă regăsească mă distrugea încet.
Fiorul amintirii îmi readucea în suflet toate trăirile care aveau să urmeze pentru a doua oară.
Aveam un sentiment înfricoşător de deja-vu. În faţa ochilor se derula cu rapiditate toată viaţa mea de om blestemat, terminat psihic şi fizic.
Teama mea se intensifica pe măsură ce îmi reaminteam de întunericul prin care trecusem şi care încerca din adâncuri să mă corupă şi să mă chinuie aşa cum reuşea întotdeauna să facă..
Trebuie să lupt..., să scriu aceste trăiri pe o coală de hârtie, să lupt cu mine şi vocile din capul meu. Ar putea fi singura mea şansă de a renunţa definitiv la întuneric..
CITEȘTI
DEJA-VU
Mistero / Thriller"Mereu m-am întrebat cum este să fi iubită... Nu am aflat niciodată. Timpul ne macină pe toţi." Prima mea aventurare în arta scrierii. Adela
