👉🏻Basm cult👈🏻
Basmul „Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă, a fost publicat în anul 1848, în revista " Convorbiri literale".
Basmul cult este o spcie a genului epic, de mari dimensiuni, în care acțiunea se desfășoară într-o lume fabuloas, la care iau parte personaje cu puteri supranaturale, iar binele triumfă întotdeauna.
,,Povestea lui Harap-Alb" contrazice într-o oarecare măsură așteptările cititorului de basme. Eroul basmului, mezinul craiului nu are puteri supranaturale și nici însușiri excepționale ( vitejie, istețime), asemenea lui Făt-Frumos din basmele populare. El are calități şi defecte. Prin trecerea probelor la care îl supune Spânul, pe parcursul călătoriei inițiatice, fiul cel mic al craiului v-a dobândi calități necesare unui viitor împărat (milla, generozitatea, simțul curajului, simțul prieteniei). Din acest punct de vedere, basmul poate fii considerat un bildungsroman.
Trăsăturile basmului sunt: ilustrează o altă lume decât cea reală, personajele fiind împărați, feți frumoși și fiice de crai; faptele povestite se petrec într-un ținut îndepărtat; personajele sunt reale și fabuloase, având puteri supranaturale, pot reînvia prin leacuri miraculoase; personajul principal trebuie să depășească probele și să învingă obstacolele; acțiunea are la bază conflictul dintre bine și rău, triumfând binele; formulele specifice, inițiale, mediane și finale.
Textul basmului este organizat în funcție de trei formule specifice: formula inițială ,,a fost odată ca niciodată" , are rolul de a introduce cititorul în lumea fabuloasă a basmului; formula mediană ,, şi înainte cu poveste că deaicea mult mai este", are menirea să întrețină atenția cititorului şi formula finală ,, și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa" , are rolul de a readuce cititorul în lumea reală, spulberând vraja.
Ca particularitate a basmului se distinge existența a două tărâmuri, real și fantastic, cărora le corespund două categorii de personaje: realiste ( craiul, cei trei fii, Împăratul Verde și fiicele lui) şi personaje fabuloase ( calul, Sf. Duminică și toate celelalte ajutoare ale eroului).
Tema operei este triumful binelui asupra răului, dar ilustrează şi inițierea unui tânăr de la stadiul de novice până la acela de om total.
Câteva motive narative sunt: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleșug, probele, demascarea răufăcătorului, pedeapsa acestuia și căsătoria.
Modul de expunere predominant este narațiunea, aceasta se îmbină armonios cu descrierea şi dialogul. Narațiunea este realizată la persoana a III- a, naratorul fiind omnișcient dar nu și obiectiv, deoarece intervine adesea.
Personajul principal din basmul lui Creangă este unul dinamic deoarece evoluează de la condiția de ,,boboc În felul său" la statutul de împărat. Eroul este ca în cele mai multe cazuri mezinul. La început el apare ca un tânăr lipsit de ambiții, care se hotărește să pornească la drum, nu pentru că vrea să devină împărat, ci pentru că frații lui l-au dezamăgit pe tatăl lor.
O primă scenă semnificativă este atunci când mezinul craiului decide să pornească spre unchiul său, cu toate că frații lui au fost întorși din drum de un urs care era defapt tatăl lor.
O a doua scenă semnificativă este cea de la fântână, în care protagonistul nostru nu ia în seamă sfatul tatălui şi merge pe mâna Spânului, care îl păcălește şi îi schimbă statutul.Astfel spânul devine nepotul Împăratului Verde, iar protagonistul devine Harap-Alb, slugă a Spânului.În această scenă, Harap-Alb dă dovadă de lipsă de experiență.
Relațiile temporare și spațiale sunt vagi precizate.Timpul nu este determinat ,, a fost odată ca niciodată" , iar locul acțiunii este ,, undeva la marginea lumii''.
Eroul poartă un nume oximoronic. Pe de o parte numele sugerează pris termenul Harap, condiția temporară de rob al Spânului. Pe de o altă parte asocierea dintre negru și alb simbolizează evoluția eroului de la întuneric la lumină, de la naivitate la maturitate, la statutul de împărat.
Spânul îl supune pe Harap-Alb la trei probe. Primele două probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, iar a treia probă o depășește cu ajutorul unei cete de monștrii: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă.
Proza lui Creangă este de un umor inconfundabil. Scriitorul privește cu ironie, cu amuzament defectele personajelor sale.
În concluzie ,,Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este un basm cult, având ca particularități: reflectarea concepției despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea, umorul.
690 cuvinte
