👉🏻Dramă postbelică👈🏻
Piesa de teatru ,,Iona" de Marin Sorescu a apărut pentru prima dată în revista ,,Luceafărul" în anul 1968.Deși este subintitulată ,,Tragedie", piesa se abate de la regulile clasice pentru că este o dramă, o parabolă a căutării spirituale.
Din punct de vedere tematic, drama ,,Iona" prezintă condiția omului modern, definită prin câteva atribute caracteristice.Se remarcă în prim-plan singurătatea ființei umane.
Titlul trimite la capitolul biblic despre Iona, prorocul revoltat care se întoarce la calea sa după trei zile de pocăință și izolare în burta unui chid.Însă pescarul Iona din drama lui Marin Sorescu are un destin diferit.
Structura piesei este simplă, textul este compus din patru tablouri care marchează etapele căutării spirituale.Autorul își construiește piesa prin abatere de la regulile teatrului clasic, astfel pe scenă există un singur personaj care se dublează, se comportă ca și când în scenă ar fii ,,două persoane."
Nimic fin ceea ce se petrece pe scenă nu trebuie interpretat în plan real, toate gesturile și replicile eroului, decorul, totul trebuie descifrat la nivel simbolic.Eroul parcurge un drum dificil și dureros, un adevărat labirint spre înțelegere.
Tabloul întâi îl înfățișează pe Iona, singur, stând ,,în gura peștelui, nepăsător" semn că ignoră pericolul.Decorul stilizat reprezintă apa, sub forma unor ,,cercuri făcute cu creta." Cercul devine aici un simbol al limitării, al individualismului care definesc condiția umană după cum constată eroul: ,,Deaia trebuie să-și vadă fiecare de trebușoara lui.Să privească în cercul său."Acesta este motivul pentru care oamenii au pierdut capacitatea de a intra în comuniune unii cu alții.
Acvariul cu peștișorii care ,,dau veseli din voadă" , semn că s-au adaptat la situația anormală în care se află, reprezintă un element surprinzător al decorului aparent absurd.Simbol al captivității, acvariul anticipează condiția eroului de captiv în lumea în care trăiește (burta peștelui).
Ca orice om Iona crede în idealul său pe care încearcă să-l atingă, dar în viziunea lui condiția efemeră a ființei umane, împiedică accesul la fericire: ,,Ne punem în gând o fericire, o speranță, în sfârșit, ceva frumos, dar peste câteva clipe observăm mirați, că ni s-a terminat apa."
În finalul tabloului, Iona va fi înghițit de ,,gura imensă de pește", iar încercarea de a se salva este tardivă (târzie) și deci, inutilă.
În tabloul al doilea, odată ajuns prizonier în burta peștelui, el va încerca să se adapteze. Acum se insinuează refuzul morții și încercarea de a o evita: ,,Totuși, nu-mi e așa de somn.Nu contează, trebuie să adorm.De ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții?" Eroul reușește să se elibereze, dar constată că este constrâns de noi limite- burta altui pește, mai mare.
În tabloul al treilea, încercarea de eliberare îi scoate în care alte limite- cel de-al treilea pește.Intenționând să-i scrie un bilet mamei sale, Iona îi adresează rugămintea de a-l naște din nou: ,,Mai naște-mă o dată!" Motivația este dorința unui nou început.
În tabloul al patrulea, indicațiile autorului indică atât ieșirea lui Iona la lumină, cât și trecerea timpului sugerează de barba lungă a eroului.Însă odată eliberat din burțile peștilor, Iona este dezorientat.
Aproape de final eroul își redescoperă identitatea ca printr-o relevație: ,,Iona, eu sunt Iona." Cuvântul care marchează descoperirea propriei identități este ,,eu" și astfel omul se definește prin raportare la sine însuși.
Gestul final îi conferă textului un caracter deschis prin semnificațiile multiple.Întrucât este un act simbolic nu trebuie înțeles ca o sinucidere.Pe de o parte ar putea fi o expresie a deznădejdii deoarece ieșirea din limite înseamnă intrarea în noi limite prin analogie cu peștișorii din acvariu, Iona trăiește drama imposibilității de a-și asuma condiția de om liber, el nu poate trăii decât în captivitate.Pe de altă parte, poate că omul agăsit calea, iar aceasta se află în sine.De asemenea gestul final ar putea exprima dorința eroului de a se naște din nou, de a parcurge un alt traseu existențial.Gestul surprinzător semnifică deopotrivă ieșirea din labirintul căutării spirituale.
Distanțându-se de regulile treatrului clasic, Marin Sorescu utilizează tehnici inedite de construcție a personajului precum: dedublarea, analogia, limbajele diferite ale eroului.Pentru eroii lui Marin Sorescu, limbajul constituie sursa supraviețuirii lor într-o lume marcată de pericolul înstrăinări și al dezumanizări.Limbajul lui Iona este expresia diferitelor ipostaze ale eroului: pescar, țăran, filosof.
Drama lui Marin Sorescu aduce în discuție condiția umană și ilustrează prin destinul tragic al personajului, imposibilitatea omenirii de a-și accepta limitele.
În concluzie, piesa ,,Iona" de Marin Sorescu aduce o înoire radicală în teatrul românesc.
746 cuvinte
