Dating Mr.Parker (#Wattys2016)( În curs de publicare)

Patru

Sam se plimbă buimacă prin livingul apartamentului lor cu două camere, de la etajul doi de pe 1842 Street. Îşi înfăşură halatul mai bine în jurul corpului său, apoi pipăi cu mâna peretele în cautarea întrerupătorului. Aprinse becul şi clipi des, ca să se obişnuiască cu lumina. Era abia opt dimineaţa, iar peredelele încă erau trase şi încă dorea să se prefacă puţin că este noapte. Îşi roti privirea în jurul camerei şi o văzu pe Anna stând întinsă pe canapea, îmbrăcată cu hainele ei de servici, pregătită să meargă la lucru, dar nu într-o stare foarte bună. Părul blond îi era dezordonat acum. Nasturii cămăşii sale nici măcar nu erau închişi bine, iar machiajul îi era întins pe faţă. Anna se uită la ea, apoi îşi întoarse privirea în partea cealaltă.

Sam uită că Anna nu mai ajunse aseară în aceeaşi cameră cu ea să adoarmă. Avusese o seară destul de proastă, iar de când Anna se despărţise de iubitul ei, se îmbătaseră împreună, făcând un concurs de cine poate bea mai multe shot-uri. Se aşeză pe fotoliul din faţa canapelei ca să poată să creeze un contact vizual cu Anna. Anna îşi duse mâinile în sân, evitând să o privească, uitându-se tristă către geam. Deschise gura, apoi o închise la loc. Nici măcar nu ştia ce să-i spună, nu trecuse niciodată prin depresia unei despărţiri a unei relaţii de ani întregi şi nici măcar nu avea foarte multă experienţă cu bărbaţii. O, Doamne ura momentele astea, ura în general să dea sfaturi. Toată lumea ştia că nu era bună la dat sfaturi, iar de cele mai multe ori când dădea sfaturi ori persoanelor care aceptaseră sfatul înrăutăţeau şi mai mult situaţia ori era prea prostesc. Sam sări de pe canapea şi se poziţionă în faţa Annei.

- Dă-te de aici îmi strici vederea! Se smiorcăi Anna imitând vocea unui copil de cinci ani, gesticulând cu mâinile în aer.

Îşi roti ochii şi se aruncă în fotoliu, punându-şi la rândul ei mâinile în sân. Era uşor deranjată de atitudinea Annei, deşi ar fi trebuit să se obişnuiască. De fiecare dată când Anna are perioadele ei depresive se poartă aşa, iar Sammy de fiecare dată trebuie să fie acolo pentru ea, la fel ca de data aceasta. Oftă din nou. Nu se aştepta ca dimineaţa ei să înceapă aşa, iar ea să fie atât de indispusă. Dacă dimineaţa îi era aşa, nici măcar nu voia să se gândească cum avea să-i continue ziua. Se uită din nou la Anna, nu-i plăcea să o vadă aşa. Îşi muşcă buza. Ca întotdeauna trebuia să vorbească să o consoleze, să o trateze frumos şi să o lase să facă ce vrea din ea. Uneori, de fapt, de cele mai multe ori, ura că era atât de maleabilă. Îşi sprijini coatele pe măsuţa din faţa ei.

- Ştii că până la urmă o să trebuiască să vorbeşti şi depsre despărţirea ta cu Max, îi spuse Sam, fară să ştie să pornească discuţia.

- Cine e Max? Vorbi Anna, prefăcând-se că nu ştie nici măcar despre ce este vorba. E noul tău prieten? Cine e Max, Sammy?

- Rolul de amnezică nu ţi se potriveşte, Anna.

Anna îşi întoarse din nou capul şi nu o mai privi pe Sammy. Sammy îşi pocni degetele şi se ridică de pe fotoliu şi merse până în bucătărie să-şi bea cafeaua. Anna nu avea de gând să vorbească acum, iar ea nu-şi găsea cuvintele. O cafea aromată avea să o trezească la viaţă. Porni expresorul, apoi se sprijini de mobila bucătăriei ca să aştepte cafeaua să fie gată. Duse o mână la gură şi-şi înăbuşi un căscat. Se uită înspre geam, îi se părea că era puţină gălăgie afară. Aceeaşi gălăgie o trezise şi în dimineaţa aceasta din somn. Îşi împreună sprâncenele de încruntare când privi afară. O mulţime de ziarişti stăteau acolo filmând şi aşteptând pe cineva să iasă. De fiecare data când cineva ieşea din scara blocului, îl luau la întrebări, retrăgându-se imediat când nu aveau răspunsul.

Nu înţelegea nimc. Ce cautau toţi aceşti ziarişti în faţa blocului lor? Ce se întâmplase de era atât de important încât venise televiziunea? Expresorul ticăi, semnalizând că terminase de preparat cafeaua. Sammy luă o cană de pe raftul de sus, din sticlă şi-şi umplu cana până sus. Turnă două pliculeţe de zahăr în ea şi porni cu mişcări lente către living room. Anna acum stătea în picioare în faţa oglinzii, ştergându-şi machiajul. Sam zâmbi. În sfârşit observase prostul machiaj ce şi-l făcuse. Se aşeză pe canapea, privind-o cu coada ochiului pe Anna şi sorbi o înghiţitură din băutură.