Cu siguranta sufar de o depresie. Incerc sa uit tot, dar nimic nu ma ajuta. Ma gandesc: "Hmm... un fum... poate ma va ajuta... e prima oara... sa incerc?... nu ar avea ce sa strice...". Cobor la magazinul din colt. Imi iau un cappucino de la tonomat si o tigara, pretinzand ca am peste 18 ani. Nu tocmai cel mai frumos gest, dar nici nu aveam de pierdut. Aveam un apartament micut pe care mi-l luasera parintii. Imi aprind tigara. Trag adanc in piept si simt cum toate problemele dispar. Era perfect. Cobor din nou la magazin. De data aceasta imi iau un pachet intreg. Era o obsesie deja. Ma gandesc: "Oare ce ar merge cu o ultima tigara? Hmm... poate un pahar de wisky?...". Ii fac din nou vanzare doamnei de la magazin. Ma duc in camera. Ma simteam eliberata, si tot odata, constransa de aceste vicii. M-am trezit dimineata urmatoare nemaiamintindu-mi nimic din ce facusem. Se pare ca sticla era pe jumatate goala, pachetul gol. Imi era rusine de ce am ajuns. Cine sunt eu acum? Oare chiar s-a meritat sa fac asta? Nu mai inteleg nimic. Nu am pe nimeni sa ma ghideze pe calea cea buna. Sunt distrusa total.
