Fiul Satanei

My terror twins and I, let's take over the world

Alta zi, alt bar, alta fata in bratele mele. Dar asta avea sa fie diferita. Extenuat, fara bani, dar cu cateva cadre bune pentru Tumblr, ma intorc spre casa impreuna cu A. . Nu ma pot plange deloc, am avut parte de una din cele mai bune zile din ultima vreme. Bere, cartofi gratinati si multe planuri, sounds promising. And it really was. Facem un popas la o manastire. Liniste. Mult prea liniste. Daca pentru unii linistea e reprezentata de fundul unui ocean, a mea este fundul unei sticle. Totul pare abandonat, foisoarele, fantana secata si micutul schit. Inauntru, o masa cu un bilet. Citesc si un fior rece imi mangaie sira spinarii: "Binecuvantati fie trecatorii". Mi se pune un nod in gat si respir din ce in ce mai greu. Cred ca o sa am un atac de anxietate in curand. A. pune mana pe umarul meu, nedumerit de ce se intampla. Totul trece, raman impietrit cateva secunde, apoi il asigur ca sunt ok si grabit, dau sa plec. Rastorn o icoana si in spatele ei dau de alt bilet, de data asta cu inscriptii chirilice vechi. Il iau cu mine. Am sa incerc sa-l descifrez acasa. Am un sentiment neplacut despre locul asta. Vantul a inceput sa bata si un corb planeaza deasupra noastra, lasand doar o pana in urma. A. , calm incearca sa ma linisteasca, dar am o presimtire ca ceva nu e in regula. O sa ma intorc candva, sa inspectez tot locul. Dar azi nu e ziua potrivita. Grabim pasul si ne apropiem de oras.

Ajunsi acolo si fara prea multe de facut, ne gandim sa trecem pe la D. . Zis si facut, ne trezim in mijlocul unui grup de necunoscuti. Am incercat sa ma integrez, asa ca am cerut o tigara. Nimeni nu avea. Fac cunostinta cu ei si mergem la magazin. R. era tacut, e prima data cand il vad. Intr-o gradina gasim un fotoliu in perfecta stare. Ne punem toti pe el, dar nu avem loc. Ne punem pe demontat si in 5 minute fotoliul devine un ansamblu de piese lego in marime naturala. Ne plictisim, ne gandim sa facem un foc de tabara din ce a ramas. O vecina suna la politie: "As dori 2 echipaje pe strada M.B.". Cu bucatile de fotoliu, ne apucam sa fugim. Il lovesc pe A. peste cap:

- Scuze frate.

- Ma doare in pula, fugi ca ne ia garda.

Aruncam la gunoi bucatile si ne ascundem pe o strada ingusta. Pe mine si R. ne apuca un ras prostesc, in timp ce restul respira usurati ca am scapat.

Plecam spre casa incet, obositi si sictiriti de incercarea nereusita a politiei de a ne prinde.

Ma pun la calculator si o fereastra imi apare:

- Ce faci coaie?

Era R. . Dupa discutiile de complezenta, imi vine o idee: sa facem un gratar. R., fericit, nu mai sta pe ganduri si la 12 noaptea incepem sa sunam lumea. Injurati la greu, dar fericiti ca va fi aproape toata lumea prezenta, ne bagam la somn, asteptand cu nerabdare ziua de maine.

Ceasul suna. Injur, dupa care ma ridic din pat. Afara ploua. Imi bag pula in tot si il sun pe R. . Hotarati sa nu renuntam asa usor, decidem sa facem gratarul la Casa Satanista, inauntru. O casa pe jumate daramata, dar cu 2 camere inca in stare decenta, plina de pentagrame si alte insemne sataniste.

Timpul trece repede, ploaia imi bate in geam inca.

Ies cu A. si R. pentru ultimele pregatiri. In cateva zeci de minute ne strangem toti si mergem la cumparaturi. Eu ma duc sa iau gratarul si lemnele, iar A., R. si ceilalti se duc dupa carne. Ne intalnim toti la Palatul Copiilor. Ploaia curgea siroaie. Eram fleasca, dar multumiti de realizarea noastra. Ajungem. Fucking surprize: lemnele erau ude. Pula gratar. Incercam sa le aprindem cu iasca. Degeaba. Ne apucam sa mancam painea goala. Majoritatea isi plangeau de mila. Ce patetic. Scuip sec si ma pun intr-un colt al camerei mari, adapostindu-ma in intunericul oferit de cei 4 pereti reci. Vantul sufla prin gaura ce candva se presupunea a fi o fereastra. Durerea pe care o iubim atat de mult incepe sa ia forma. In sfarsit am gasit un loc pe care il pot numi casa, un loc unde nu mai trebuie sa port povara amintirii tale. Tu esti fantoma de sub patul meu, din capul meu. Sunt nebun? Ma intreb asta deseori. Atunci cand imi raspund cu da, pe fata mea apare un zambet scurt, dar indeajuns de larg incat sa mi se vada smile piercing-ul. Daca o sa cazi, nu o sa ma iei cu tine. Deci asa se simte sa fii sus. Pana la urma, am ajuns ce mi-am propus dintotdeauna. Am dat totul pentru faima. Traiesc viata la care tanjesti cu disperare, ma adori si dispretuiesti in acelasi timp. Ai fost o parte a trupului meu, o piatra in drumul meu spre glorie, dar ai devenit o alta caramida cu care mi-am cladit renumele. Ma holbez la reflectia mea intr-o bucata de sticla sparta. Nu sunt cine am crezut ca voi fi. Asta e sfarsitul meu? Pleoapele mi se ingreuneaza. "Nu adormi, nu adormi". Timpul parca s-a oprit, la fel ca inainte. Puteam fi impreuna in aceasta feerie, dar ai fost prea surda sa auzi, prea oarba sa vezi si prea goala pe dinauntru ca sa simti. E prea tarziu, mi-ai dat drumul la mana si m-ai impins in strada aglomerata. As vrea sa iti mai aud o data glasul, nu imi pasa ca sunt nesabuit. Poate am fost prea naiv, mereu a fost la fel. Acelasi scenariu, doar replici diferite. Iubirea pe care ti-o port nu va inceta niciodata, desi s-a terminat totul. A fost prea usor, oare am terminat nivelul deja? Nu pot pune pauza, cred ca am nevoie de baterii noi. Adorm cu gandul la tine, nu s-a mai intamplat asta de ceva timp. Nu pot sa cred ca deja a trecut un an de cand nu ne-am mai vorbit. Credeam ca mi-a trecut dorul apasator ce imi macina gandurile si imi ucidea incet neuronii. Mi-ai luat inima odata cu tine. Ai lasat un gol pe care nu credeam ca il voi umple vreodata. Dar am recuperat-o. Am dus o batalie demna de "Cei 300" pentru ea. O batalie cu alterego-ul meu, cu orgoliul si nebunia mea. Adio I., poate ne vom revedea intr-o zi intr-un alt gand chinuitor. Ai fost prima mea iubire. Goodbye, so long, nice try, I'm gone.

Vad o lumina, deschid ochii cu greu. Oare de cat timp stau aici? Ma intorc si il vad pe R. zambind, cu o doza de bere in mana.

- Ai visat urat? Te-am auzit tipand in somn si am venit sa vad ce faci. Restul au plecat deja.

- Sincer, habar nu am. Nu imi amintesc nimic. Dar mersi mult pentru tot.

- Nu ai pentru ce, frate. Vrei o gura de bere? Cred ca ajuta.

- Nu ar strica.

Iau doza si dau jumatate pe gat, dupa care i-o pasez inapoi. Ma ridic cu greu, ii multumesc pentru tot ajutorul din nou si mergem spre cea mai apropiata strada.

Luam un taxi si mergem la el acasa, ai lui sunt plecati la o nunta. Eu fac niste sandwish-uri, iar el cauta un film de groaza. Avem bere, whiskey, tigari, mancare si un film bun. Sunshine, there ain't a think that you can do that's gonna ruin my night.