Fiul Satanei

If you can't ride two horses at once, you should get out of the circus

Cine sunt? Intrebarea ce imi revine obsesiv printre ganduri. Sunt o variabila, de la un nimeni pana la o entitate divina, atotputernica. Dimineata asta parea sa fie diferit. Nici treaz, nici adormit, o serie de secvente din trecutul mai apropiat sau mai indepartat imi apar in fata ochilor. Imi amintesc de I., de biserica parasita unde am fost cu A., de biletul in chirilica si de R., in momentele cand faceam toate bullshit-urile posibile. Faceam, bine zis. Imi lipseste cateodata rasul lui contagios. Acum au ramas simple amintiri, o tristeste apasatoare ma coplesteste. Cred ca asta a fost cu rememoratul. Ma gandesc sa ma pun inapoi la somn pentru a nu o trezi pe S., dar amintirile inca par vii. Din nou un flash-back mi se infatiseaza si patrund in lumea lucid-dreaming-ului:

1 noaptea, strazile pustii, doar eu si R. cu 2 pet-uri de Timisoreana si cate o tigara in bot. Incerc sa il bag in seama, dar parea prea ocupat cu savuratul berii. Dupa o liniste funerara, ajungem intr-un final la mine acasa. De ce nu sunt autobuze noaptea? Ce cacat.

Deschid usa, mama ne astepta, speram ca doarme. Deschid calculatorul, pun niste Asking Alexandria si ma bag la un LoL sa imi mai omor timpul. R. vorbeste cu mama. Ma enervez pentru ca pic cu un idiot pe bot si dau rage quit. Ascult cu oarecare atentie cum mama palavrageste despre "calitatile" mele si R. rade. Dau muzica mai tare, poate asa nu voi mai auzi. Schimb melodia, urmeaza "Wake Me Up When September Ends". De fapt, never wake me up preferably.

Dupa ce ma enervez de la atata plictiseala, ne punem in pat, lasand muzica la maxim. Un vecin bate in teava. Ii zic cateva de sanatate si radem ambii. R. bea niste vodka gasita prin bar, eu nici de asta nu am chef. Din nou noaptea m-a incoltit ca un lup singuratic, m-a atacat cu propriile ganduri si m-a lasat sa mor pe patul rece al depresiei. El ma intreaba ce am, nu ii raspund. Insista, ma enerveaza. Ma intorc cu spatele la el si incerc sa adorm. Ma ia in brate si se intinde langa mine. E prima data dupa destul timp cand ma simt iubit, mai exact de cand nu m-am mai vazut cu La.. Nici nu stiu cat a trecut, nu mai am notiunea timpului. Nu stiu in ce zi suntem, nici macar ce luna e. Tot ce stiu acum e ca demonii din minte nu-mi vor da pace. E tarziu deja, inchid ochii si patrund in lumea neagra a cosmarurilor nesfarsite.

Ma trezesc, 7:23, bajbai atent dupa pachetul de tigari aruncat pe langa pat, incercand sa nu-l trezesc pe R. Il gasesc, acum unde pula mea e bricheta? R. se trezeste, ma injura si imi arunca o bricheta de sub o perna. Imi aprind o tigara si ma duc sa-mi fac cafeaua. Orbit de somn, dau peste ibric si ma ard. Tip, se trezeste mama, pe R. il apuca un ras isteric. Pana la urma fac cafeaua si mai imi aprind o tigara. R. leneveste in pat si imi cere niste bere. Ii aduc o Silva Dark pe care o gasesc prin frigider. Imi suna telefonul. Numar necunoscut. Cine pula mea ma suna la 7 juma dimineata? Raspund, era un coleg:

- Vii azi la scoala?

- La fel cum am fost si in ultimele 2 saptamani, deci s-o crezi tu.

Ii inchid si ma gandesc sa aprind calculatorul, cand R. ma intreaba daca am vreun tricou misto sa il poarte azi la scoala. Ii imprumut tricoul cu Asking Alexandria si se pregateste sa plece. Eu nu am niciun chef de nimic. Dintr-o data, imi vine o idee:

- Ba, pot sa vin cu tine la scoala?

- Nu cred ca te lasa, dar poti incerca.

- Deci asa ramane.

Pun in graba niste haine pe mine, imi iau geaca si manusile de piele, ma incalt si plecam.

Intram in clasa, toti colegii se holbeaza la mine. Mie mi se rupe. Ma asez langa R. , imi bag castile in urechi si pun Slipknot. Intra profa de romana in clasa, liniste totala in afara de muzica mea.

- Tinere, tu cine esti?

Ma uit putin la ea si imi dau seama ca vorbea cu mine. Scot o casca din ureche: