𝔇𝔦𝔞𝔳𝔬𝔩 𝔖𝔲𝔟 𝔄𝔠𝔬𝔭𝔢𝔯𝔦𝔯𝔢

Cap 2

   Ma uitam lung pe fereastra camerei mele. Ea era acolo. Se holba la mine.
Maine era prima zi la noul liceu. De-abia aștept. Este momentul în care trecutul meu va rămâne în urma și voi începe o noua viata. O noua viata cu o halucinație după mine.
  — Nu trebuie sa te îngrijorezi pentru mine. Nu voi spune nimic nimănui. Morții nu vorbesc. Dar... Poate găsim alt criminal cu o fantoma după el și îmi fac și eu prieteni, zice rânjind în același mod superior care ma enerva.
  — Nu ai decât, nu îmi pasa. Poate mai omor pe cineva ca să ai prieteni.

—————————————————————————

   Liceul era mare. Avea un teren de sport în spate. Se pare ca avea o echipa de fotbal.
  Pe hol oamenii treceau curioși pe lângă mine și începeau sa susoteasca, asta li se întâmplă celor noi.
   Ha! Oamenii. Asa niște ființe stupide! Sunt o criminala! Sunați la politie! Dar nu puteți. De ce? Deoarece nu aveți idee de ce am făcut. Și vreau sa rămână asa.

  Ratacesc puțin pe hol pana vad un copil slăbănog cu o pancarda. "Comitetul de întâmpinare".
Ma apropii de el și ma prezint.
  — Emma White. Noua.
  —Nu te-am întrebat, nu îmi pasa. Crezi ca eu vreau sa fac asta? Nu, dirigintele m-a pus, suntem în aceiași clasa.

  Îmi plăcea de el. Era tăcut. Nu punea prea multe întrebări. Da... Chiar arata ca cineva care știe sa păstreze secrete. Nu ca i-aș spune vreunul vreodată.

  M-a condus spre clasa -condus e mult spus, el mergea înainte și eu ma țineam după el. Clasa era drăguță, simpla. Colegii mei păreau normali. Pana l-am văzut. Uitasem complet ca se mutase la scoala asta.
  — Emma! striga când observa ca l-am văzut.
  — Alex! strig înapoi și încep sa zâmbesc ca o proasta. El a fost ceva mai rapid cu a-și ascunde urmele. Impresionant.
   Ma duc spre el și el vine spre mine și ne îmbrățisam undeva la mijlocul drumului. Sfrijitul de mai devreme se uita nedumerit la noi.
  — Sehun. Am uitat sa va zic. Ea era prietena mea la vechea scoala, răspunde Alex când vede nedumerirea de pe fata asiaticului.

   Sehun... Deci asa îl chema. Pe băiatul misterios din comitetul de întâmpinare.
   Părea destul de inteligent. Răspundea cam la toate orele dar nu părea un tocilar. Răspunsurile ii veneau de la sine.
   După ora de matematica, la care am aflat ca profesoara e o scorpie - părea de treaba -, am avut sport. Am decis sa rămân în vestiar, unde am făcut cunoștință cu celelalte fete. Cel mai mult mi-a atras atenția Lisa Collins. Este o negresa înaltă și drăguță. Seamana cu Sehun atunci când vine vorba de comportament.
   Și ei păreau ca ii plac noile mele cunoștințe. Și era mai mult decât fericita când l-a văzut pe Alex. Începuse sa strige și sa bata din palme.

   — Bună! Buna criminalule! Cred ca ești preferatul meu când vine vorba de criminali, spunea ea.

   Dar reacțiile ei la Sehun și Lisa erau complet diferite. Nu părea entuziasmata. Nu părea nerăbdătoare sa facă ceva. Era pur și simplu vesela.

   Nu mai scosese un cuvânt din ora de matematica în care a strigat răspunsul la o problema. Era greșit, nu a fost niciodată bună la matematica. Sau la scoala în general. Dar cumva, toți o adorau. A fost asa un soc când a murit...

   Sunt trezita din starea mea de visare de către tipatul unei fete. Venea dinspre baie.
  Toți erau grăbiți sa vadă ce se întâmplă. Mai puțin eu și Lisa și îl puteam observa pe Sehun stând pe banca din sala. Niciunul nu părea prea alarmat.
   Pana la urma m-am ridicat și am mers spre baie și se pare ca Lisa ma urma.
  Sânge. Un cadavru. Perfect. Am fugit de lucrurile astea și ele se întorc. Poate e Karma dar nu cred în asa ceva. Dar... Cadavrul avea ceva... Bizar... Ma apropii și îmi dau seama ce era. Avea fata ei. Era ea.
  — Meh... Cealaltă crima era mai amuzanta, zice ea peste umărul meu.
  Profesoara a venit în fuga și ne-a zis sa ne dam la o parte, iar datorita faptului ca era destul de robusta, nimeni nu a comentat.
  Îl puteam vedea pe Alex pe hol. Părea uimit. Da... Nu prea cred.

—————————————————————————

Orele erau suspendate. Victima era Melania Northway.