Probabil langa el || Kai Parker

✴ℂ𝕒𝕡𝕚𝕥𝕠𝕝𝕦𝕝 ③⓪✴

❀𝕟𝕖𝕖𝕕𝕚𝕥𝕒𝕥❀

Em:"Unde este toata lumea?",ma uit la acesta atenta

K:"Nu am nicio idee",imi spune calm punandu-si ceva de baut si asezandu-se pe canapea

Em:"Nici Stefan nu a spus unde merge?"

K:"Nu prea ma intereseaza de ce spune el sincer"

Em:"Normal"

Ma asez pe canapea langa acesta si imi pun picioarele pe masuta lunga si maro din mijlocul livingului uitandu-ma la Kai.

K:"Stiu ca sunt frumos Em,dar cand te uiti asa pare destul de ciudat, deci inceteaza"

Em:"Mereu ai un talent in a strica momentele",imi dau ochii peste cap, ridicandu-ma de pe canapea si uitandu-ma la geamul fara perdea.Vad ca este facut curat si nu mai este nimic ars prin jur.

K:"Hey,aseaza-te inapoi",imi face semn cu mana langa el

Em:"M-ai suparat",ma uit inapoi la el,

K:"Imi pare rau",zice incet uitandu-se in ochii mei

Em:"Te urasc",ma asez langa el punandu-mi capul pe pieptul lui si mangaindu-l 

K:"Ce ati facut ieri,stii nu am apucat sa intreb?"

Imi ridic privirea uitandu-ma la el,acesta zambindu-mi si dupa lasandu-si usor capul intr-o parte pentru a face o fata curioasa.

Em:"Nimic important",mint luandu-mi privirea din ochii lui albastrii

Nu cred ca ar fi acum cel mai indicat sa-i spun de Jo si ca toata ziua am vorbit alaturi de fratii lui despre el si prin tot ce a trecut acesta pana acum.

K:"Em stiu ca fratii mei au fost aici asa ca mai bine ai incepe sa vorbesti",imi spune calm

Em:"Pai am vorbit despre tine si ce ai patit pana acum.Nu a fost mare lucru,doar am aflat cateva detalii in plus,dar nu e mare lucru"

K:"Si care ar fi acelea?"

Sincer ce ar putea sa fie mai rau de atat.El deja stie toata povestea deci nu ar putea sa mai existe ceva ce l-ar deranja doar in cazul daca ii pare rau de ce a facut inainte.

Em:"Pai ca bunica lui Bonnie i-a ajutat pe parintii tai sa te inchida si ca ei au venit aici pentru a o vedea,dar din cate am inteles a murit"

K:"Continua"

Em:"Si in rest au spus cat de insetat erai sa fii liderul grupului tau si ca ai face orice sa-i omori pe acestia",ii evit in continuare privirea,simtind-o pe a lui inca asupra mea

K:"Em,uita-te la mine,doar nu crezi asta,nu?"

Nu vreau sa-i intalnesc din nou privirea deoarece stiu ca nu o rezist si si o sa ma ia valul.Intr-un fel au dreptate,dar in povestea lor totul pare sa fie doar din vina acestuia.

K:"Em-",imi ia fata cu palmele lui,obligandu-ma sa ma uit la el

Em:"N- nu stiu Kai.In toata povestea tu picai cel mai prost,pareai un monstru"

K:"Stii Em,poate astea nu s-ar fi intamplat,poate ar fi plecat sau poate ei m-ar fi trimis intr-un loc,dar unde sa nu fie si oameni,sau naiba sa ma ajute si sa gasim un mod prin care sa scoatem la capat asta"

Em:"La ce te referi?"

K:"A durat ceva pana parintii mei au aflat ce sunt,adica dupa ce s-au nascut toti fratii mei.Stiu ca odata ma jucam cu sora mea preferata de care ti-am povestit.Mereu mi-a placut de ea,avand un caracter dragut si era curajoasa.Cand a crescut mai mare am decis sa ne jucam de-a viata ascunselea.Acesteia ii placea foarte mult sa fie cautata chiar daca erai oribila la a se ascunde.Stiu ca atunci cand am gasit-o si am atins-o pentru a o pune pe ea,am putut vedea cum in locul unde am atins-o devenea usor rosu si acesta a inceput sa tipe indepartandu-se de mine.Nu am intentionat sa o ranesc,dar acesta imediat a fugit la parintii mei pentru a le spune ce se intamplase",acesta ia o pauza uitandu-se in gol,dar dupa cateva secunde revine inapoi la mine.
"Stiu ca mai tarziu in aceea zi eram inchis la in camera mea lasandu-ma acolo aproape doua zile.Nu era prima data cand se intamplase asta,dar stiu ca le promisesem ca nu o sa se mai intample asta si ca ei o sa incerca sa  caute o solutie.In schimb asta nu s-a intamplat niciodata,am inceput sa fiu inchis foarte des in subsol deoarece din camera mea reuseam sa scap si nimeni nu vorbea cu mine sau macar sa ma intrebe ce fac.La inceput mama mea nu a fost de acord cu asta,uneori mai tinea cu mine,dar tata era foarte posesiv,asa ca acesta nu prea mai venea la mine,adica nu mai venea deloc.Nu stiu daca tata ii interzisese asta de tot sau doar nu mai dorea ea,dar cert este ca am stat asa doi ani si ceva.Ii auzeam de sarbatorii pe acestia cum aveau musafiri si cum se distrau,dar nu ma deranja neaparat asta...ce ma deranja cel mai mult a fost ca nimeni nu a coborat macar cateva minute sa-mi zica "La multi ani" sau "Craciun Fericit",nimic.Nici macar fratii mei,nimeni.Uneori nu-mi doream manacare,nu-mi doream apa,tot ce voiam era doar o imbratisare sau sa simt ca sunt iubit sau sa-mi spuna cineva orice doar sa-mi zica ceva.Eram complet distrus,cateodata ma gandeam sa termin cu acest chin si sa nu mai simt nimic luandu-mi viata,dar asta nu era cel mai bun lucru de facut.Odata stiu ca am incercat asta ,dar nu a sfarsit prea bine-",isi ia din nou privirea de pe mine inchizandu-si ochii.