Doar m-am sculat,atat pot sa spun.Nu stiu ce ora este,nu stiu daca este zi sau noapte,nu stiu ce face Kai sau daca mai sta cu mine in casa,nu stiu nimic.
Ieri dupa micul incident,am parasit camera,si atat.Nu am mai vorbit cu Kai,poate pentru ca nici nu am mai iesit din camera,dar nu vreau asta acum.
Sincer imi este prea rusine sa ma vad cu el,nu am chef de niciun comentariu rautacios sau glume pe acesta teme.
Pur si simplu nu vreau sa discut despre asta,deoarece nici nu stiu ce as putea spune,tot ce vreau este sa stau in camera si sa ies cand o sa se uite tot,cel mai probabil nu o sa se intample asta niciodata dar nu vreau sa discut despre ce a fost intre noi.
Sunt sigura ca la un moment dat o sa ma intrebe sau va trebui sa ies de aici dar nu sunt pregatita pentru momentul ala.Poate sa mai stau pana gasesc un raspuns cat de cat decent la intrebarile lui.
De data asta nu vreau sa fac eu primul pas,nu acum...
La asta m-am gandit in tot acest timp de cand am plecat din camera lui.Cum eu l-am sarutat si la toate atingerile lui.
Nu am mai mancat ceva sau baut ceva de mai mult de 24 de ore.Ma mir ca mai sunt in viata.Stiu ca ma doare capul foarte rau si de la oboseala pentru ca nu am reusit sa adorm si pentru ca nu m-am alimentat.
Cel mai o sa lesin sau ar fi mai bine varianta cu muritul.Stiu ca dramatizez totul dar nu pot sa explic ce simt acum,este ciudat.
Furie pentru ca m-a sarutat si i-am spus de milioane de ori sa nu mai existe atingeri ca cele de genul si rusine pentru ca m-am lasat condusa si de ce simt chiar daca stiu ca el nu simte la fel.
Pur si simplu am fost proasta nu reusesc sa ajung la o alta concluzie.Daca nu m-ar durea capul atat de tare poate ar reusi sa ma gandesc la altceva dar nu pot,chiar imi este imposibil.
Nu pot sa stau asa,trebuie sa-mi iau ceva de mancare sau macar sa beau un pahar cu apa.Cred ca o sa merg repede jos beau apa si fug aici inapoi.
Asta mi se pare o solutie excelenta sincer,si cred ca si asta o sa fac acum.Ma ridic incet din pat si merg spre usa.
Mi se pare ca se indeparteaza de mine din ce in ce mai mult si nu inteleg de ce.Durerea mea de cap observ ca se aprofundeaza si tot ce simt acum este parchetul rece al camerei.
[...]..."Te iubesc",ii zambesc dupa ii aplic un saurt scurt pe buze
"Hmm ce as putea spune despre asta",se uita el al mine zambind
"Cel mai probabil ca ma iubesti si tu?"
"Te rog nu ma pune sa mint",imi zice el la ureche ,dandu-mi ochii peste cap
"Stiu ca minti Stef"
"Of nu pot sa zic nicio minciuna ca dupa imediat te prinzi",imi zice el suparat dar intr-un mod jucaus
"Imi pare rau sunt foarte desteapta"
"Parca spuneam minciuni",rade el luandu-ma mai aproape de el si eu dandu-i un pumb in umar
"Oricum,ce este cu chestia aia de acolo",ii gesticulez spre un aparat negru
"Este o camera din 1994"
"Ciudat nu am mai vazut-o pana acum"
"Da,pentru ca am tinut-o pana acum in lada de jos,de la subsol"
"De ce?"
"Pentru ca are multe amintiri si nu vreau ca cineva sa o stice sau sa umble cu ea"
CITEȘTI
Probabil langa el || Kai Parker
VampirAcesta este prima mea carte.Sper sa va placa si ma scuzati pentru eventualele greseli de orice fel,deoarece nu toate capitolele sunt editate! Imi puteti vota cartea si lasa un follow pentru a-mi da seama ca apreciati ce scriu si vreti sa continui🙏♡...
