The Love Story of a Sad Girl

~Capitolul II~

Inainte de toate as vrea sa spun ca acest desen nu este al meu dar eu am editat poza.
Sper sa-ti placa acest capitol. ;)
-Maria :D-

<><><>

Aleluia! Sfarsitul orelor.
Imi iau ghiozdanul si plec spre statia de metrou. Ma duc la lucru azi. Mda, am loc de munca... Lucrez intr-o librarie. Am si eu nevoie de bani. Nu ma pot baza mereu pe tata.
Ma asez pe un scaun liber din metrou si incep sa-mi caut cartea prin ghiozdan. Ma incrunt cand realizez ca nu e acolo. La naiba. Cred ca am pierdut-o cand m-am lovit de idiotul ala de pe hol. Si era si cartea mea preferata. Am citit-o de un milion de ori cred. Chiar si asa iubeam cartea aia.
Deja am ajuns departe rau de liceu. Nu ma mai pot intoarce acum si chiar daca o fac voi intarzia la lucru si nu ma vor lasa sa intru oricum. Poate am noroc totusi si o recuperez maine.

La munca totul e normal. Imi afisez zambetul fals si servesc pe toata lumea vorbind frumos. Din fericire se termina repede si plec acasa... desi amintirea unor ochi nu-mi da pace.

Primul lucru pe care-l fac cand ajung acasa e sa imi arunc hainele prin toata camera si sa intru in baie.
Scot dintr-un dulapior o lama mica infasurata intr-o hartiuta rosie.

Imi las capul pe spate, lasandu-mi lacrimile sa alunece pe obraji.
Imi atintesc privirea pe podeaua cabinei de dus pe care cadeau incet picaturi mici de sange.

Ies din dus si ma imbrac in pijama. Aveam de gand sa imi bandajez ranile cand cineva a sunat la usa. Tata?
Nu, nu poate fi el. A zis ca vine peste doua saptamani. Dar daca nu e el atunci cine? Nu am prieteni sa alte rude care sa ma viziteze. Mai ales la ora asta.

Ma uit pe vizor doar ca sa vad coperta cartii mele pierdute, Bule Daisy, in fata ochilor. Ce naiba..