The Love Story of a Sad Girl

~Capitolul V~

Ma ridic din pat incet frecandu-mi capul cu palma. E iar dimineata..
Dupa ce fac un dus lung si beau un ceai, imi dau seama ca e timpul sa plec la scoala.
Iau pe mine niste blugi negri,tricoul cu Green Day, un plover destul de larg si de lung ca sa imi acopere fundul si niste tenisi clasici Converse.

In timp ce sunt in metrou ma gandesc la ce s-a intamplat seara trecuta.
Eric... Nu mi-l pot scoate din cap. Adica nu doar faptul ca e ridicol de atragator, dar mai are si o aura ciudata care pluteste in jurul lui. Si care ma atrage..

Simt cum ceva ma apasa pe umar. Ma intorc brusc si il vad. Acelasi par ciufulit, aceiasi ochi intunecati cu o privire intimidanta.. Si aceeasi aura..
Imi scot casca de unde iesea muzica data la un nivel cam mare din ureche.
- Hei! Te-am strigat. Nu m-ai auzit? ma intreaba cu o voce super sexi.
- Ah nu.. scuze..
- E-n regula. Ce faci Hana?
- Um.. Bine..
Uau.. mi-a retinut numele..
Oare m-am inrosit? La naiba.
"Cred ca te placeee", spune o parte ascunsa a creierului meu.
"Ai innebunuit?" spune cealalta.
- Esti cam palida. Sigur esti bine?
Oh deci nu m-am inrosit ci sunt palida.
- Um da..
In momentul in care am zis asta m-a luat ameteala. Nu, nu, nu. Anemia. Toate noptile nedormite, faptul ca nu mananc..
Nu-mi mai simt picioarele si totul e in ceata.
Simt vag cum spatele meu se izbeste de ceva tare dar moale in acelasi timp, iar bataile inimii mele acopera tot zgomotul din metrou.
- ...aana!! ...ana! ... Hanaa!!
Sunetul este incet-incet acoperit vocea lui care imi striga numele. Vederea imi redevine clara si il pot vedea pe Eric stand pe scaunul de langa mine tinadu- ma in brate.
Il vad ca rasufla usurat cand vede ca m-am trezit.
- Ai spus ca esti bine. Ai mintit.
Ma ridic incet de pe scaun si observ ca sunt la statia corecta. Trebuie sa cobor.
O iau in fata complet constienta ca va veni dupa mine. Am cam lesinat pe el..
- Hana! Trebuie sa mergi la spital! Tocmai ai lesinat! stiga el din spatele meu.
Nu, nu, nu, categoric nu. Nu merg la niciun spital.
Incerc sa il ignor si continui sa merg pana cand vine langa mine si ma prinde de brat pentru a ma opri. Nu aveam deloc puterea sa ma opun dar puteam macar sa ma uit urat la el.
Are o privire de gheata.
- Incerci cumva sa te sinucizi?

<><><>

DOAMNEEE 650+ de vizualizari!! Yeeeaah!! Multumesc mult muult de tot ca imi cititi cartea! Chiar ma face fericita.
Pana acum nu mi-am ales o zi anume in care voi posta capitolele noi dar incerc pe cat posibil ca postez o data pe saptamana.
Sper sa va placa acest capitol.
-Maria (^.^)-