Strigătul unei inimi mute

Amintiri între pereții reci

Azi, m-am trezit iar cu lacrimi pe față
Am luat cămașa albă din dulap
Mirosul tău se estompase
Dar simțeam materialul cald

Am luat o sticla de vin și am plecat
Pe strazi  eu am alunecat plângând
Pe mine doar cămașa ta aveam
Tălpile-mi goale de pământ se lipeau

Într-un final am ajuns unde îmi doream,
La locul nostru, ce loc fericit
Plin cu amintiri, vise, speranțe
De pe vremea când ne-am iubit

Plin cu vorbe false, mincionase.
Un an, atât de mult îmi pare.
De-un an noi nu am mai vorbit,
Lacrimi pe față curgeau trădătoare.
Un an de când nu m-ai iubit.

Privesc pereții goi ai casei părăsite
Nu înțeleg cum naiba ne-am pierdut
Între atâtea falsuri, minciuni, ispite,
Mi-aș dori doar sa te sărut.

Parca îți simt parfumul și acum
Gustul sărutului tău mincinos
Deși e frig, simt cum căldura ta
Ma-nvaluie, dar sincer n-are rost

Azi m-am trezit  iar cu lacrimi pe față
O zi din an, în care am suferit
Poate fi și o zi din viata,
Cu toate astea, sa nu uiți... Te-am iubit!

15. Dec. 2021