Strigătul unei inimi mute

Am vrut...

Am vrut să te iubesc atât de mult.
Am luptat cu mine, dar nu am reușit.
Am încercat în zadar să-l alung...
În mintea mea mereu cazare a găsit.

Am încercat să fug spre nicăieri,
Am încercat să mă îndepărtez
Am vrut să fug de tine, am vrut să fug de el
Știi ce am ajuns să fac? Să cedez!

Mi-am forțat inima să te iubească
Și de multe ori mă mințeam c-am reușit
Dar era de ajuns ca el să îmi zâmbească,
Ca să mă pierd. Să pun iar pe repeat:

Durere, amăgiri, sentimente ce dor.
Lacrimi amare îmbibate-n praf
Mă revedeam parcă pe-un pustiu coridor.
Retrăiam din nou acel adio extirpat de egoul meu uriaș.

Ziceam într-una: Lasă, o să mă-ndrăgostesc!
Dar n-am făcut-o niciodată
Mă tot mințeam: Cu siguranță îl iubesc.
Dar nu simțeam nimic. M-ai sărutat deodată

Am tot sperat la fluturi în stomac
La plămânii ce îmi lovesc coastele când mă atingi.
Din toate astea, nimic nu s-a-ntâmplat.
Și-a trebuit să plec... până ce nu te stingi.