If I remember

Capitolul 7

Mayra's P.O.V.

-Cand te-am facut pustoaica? Eu? Niciodata .- spune razand.-

-Ce sa iti zic. Macar eu nu am 30 de ani. - ii zic si ii arat limba.-

-Si? Nu iti place ca sunt mai mare ca tine? Am grija sa nu faci prostii. Stii tu... - imi zice si imi face cu ochiul, eu inrosindu-ma instantaneu.-

-Ai grija? De ce anume? - il intreb, incercand sa imi stapanesc timiditatea.-

-Pur si simplu am grija. - imiz ice si imi zambeste .-

Restul zile l-am petrecut la birou, unde ii aratam lui Alexander ce trebuie sa faca si cum sa procedeze la o intalnire de afaceri.

Stiu ca pe parcurs isi va da seama ce trebie sa faca si cum. Tot ce stiu am invata de la el. Chiar daca am avut multe probleme la inceput, am invatat. Pe la amiaza am comandat sush , iar minunata si viitoarea femeie concediata din firma, Kiara, ne-a adus pranzul in birou, unde, ei bine, Alex asculta o melodie mai +18, iar in momentul sublim, scorpia a intrat pe usa. A facut ochii cat cepele cand a auzit ce ascultam noi si a plecat in doi timp si trei miscari din biroul meu. Daca ar sti Alex ca papusa asta cu tone de machiaj pe fata si extensii, s-a speriat oarecum de el. Imi pot da seama de la o posta ca a pus ochii pe el, dar nu o voi lasa sa se atinga de el. E al meu!

Iau pranzul de pe biroul meu si ma duc langa Alex pe canapea. Tot era cu telefonul in mana, dar nu mai asculta muzica. La ce se uita oare?

-Alex? La ce te uiti? - il intreb, dar el blocheaza ecranul telefonului.-

-Nimic. Hai sa manacam ca mi s-a facut foame! - imi zice zambind fortat, in timp ce isi baga telefonul in buzunarul pantalonilor.-

-Imi ascunzi ceva? - intreb, iar el pare oarecum ganditor.-

Are voie baiatul sa ascunda lucruri de tine! Si tu ascunzi de el, cam intreaga lui viata! Subconstient stupid! 

-Nu. Nimic. - spune calm, zambetul de pe fata lui mascand orice. Mereu eram geloasa pe el, fiindca el poate ascunde orice sentiment, pe cand eu, sunt ca o carte deschisa.-

-Ok.- spun si incep si eu sa mananc.-

Alex's P.O.V.

-Un gandac! - strig si arata spre bratul Mayrei.-

-Ce?! Ia-l, ia-l, ia-l! - striga ea , sarind in sus, speriata.-

Imediat ma bufneste rasul si nu mai fac altceva inafara de a ma rade . Mayra se opri din sarit si se uita la mine.

-N-am nimic pe brat, nu? - zice ea batand din picior.-

-Nu.- spun razand cu lacrimi. Mereu o speriam cu cate o insecta, iar ea sarea in sus si fugea mai ceva ca la un maraton.-

Mayra, Mayra. Impiedicata mea mica. Ce m-as face eu fara tine? Ma doare ca imi ascunzi lucruri, dar totul va fi bine. Pot sa jur asta. Ai sa vezi. 

-De ce m-ai speriat? Hmmm? - spune ea cu bratele incrucisate la piept.-

Dar tu de ce nu imi spui asa-zisul nostru trecut? Offf, Mayra.

-Sunt mai matur, asa ca voi profita de lucrul asta. Deci : nu e treaba ta! - zic, dar dupa asta imi dau seama ce gogoasa am zis.-

-Nu e treaba mea? Maine imi spui ca nici viata ta nu e treaba mea?!- imi zice cu lacrimi in ochi. Oh, nu! Mayra, nu plange!-

Prost! Alexander Miller esti un bou! Cum naiba?!  Nu te gandesti la ce scoti pe gura aia mare si tampita?! Prost! Prost! Prost!

- Cam asa. -zic si dupa imi pun mana la gura.-