Era sfarsit de Decembrie. Frigul deja cumprinsese marea parte a orasului plin de luminitele beculetelor.
Niciun om nu putea sta in casa la ora asta fiindca acum trebuia sa se treaca in Noul An si sa se dea drumul la marele foc de artificii din centrul orasului.
Un copil de vreo 15 ani incerca sa treaca prin multimea ce se imbulzea catre centru, ca sa ajunga intr-un loc ferit de forfota de acolo.
Era imbracat in haine groase negre ce probabil au costat milioane, avea un fular alb, singurul alb din vestimentatia lui. Parul castaniu ii intra in ochi fiindui lung pana la barbie, poate chiar mai lung. Ochii albastri ca gheata iti inspirau frica si totusi o speranta contiinua.
De ce ar inspira frica? De ce ar inspira incredere? Raspunsurile ar fi simple, dar pentru asta ar trebui sa spun toata povestea de la inceput si nu prea aas vrea sa va umplu capul cu bazaconii inutile. Pe scurt el ar fi motivul datorita caruia am mai fi in viata. Si el ar fi totodata motivul pentru care altii ar sta ascunsi in cavernele intunericului.
Pustiul acela ce ar parea un mare rasfatat a salvat miliarde de vieti, fie ca vrem sau nu. Poate chiar si pe a ta!
Pustiul ce sta cu spatele la artificiile multi colore ce il fac sa para un adevarat erou. Pustiul ce nu il va mai recunoaste nimeni... inafara de mine ce ii stiu adevarata poveste.
Vreau sa-mi spuneti simcer:
Sa fac o carte pe ideea asta?
Adica, am cateva ideei, dar nu sunt sigura.
CITEȘTI
Tâmpeniii ala Pingu
AléatoireUn singur cuvânt descrie această carte cel mai bine: ARUNCĂTURI!!! Da, ați înțeles bine. Aruncături. Compuneri, întrebari cretine, poezi, ce vrei tu pe aci. Tâmpenii ala Pingu!!! Ce să-i faci? Îi Pingu. Nu face prea multe. Nu face nimic, de fapt. *...
