Devil's in my head

Capitolul 3

        Il priveam asteptand nerabdatoare sa spuna ceva.Eram curioasa in legatura cu cine anume era, desi nu voiam ca asta sa se vada pe chipul meu.Incercam sa depistez o urma de familiaritate in felul in care ma privea,dar nu reuseam.

        Trase aer in piept si in timp ce ma fixa cu privirea,hotari sa-mi spuna cine era si ce anume voia de la mine chiar acum cand ma indreptam spre aeroport.

-Sunt George.George Collins.

        Cine naiba mai e si George Collins.Nu-mi amintesc numele acesta.

        Citindu-mi confuzia de pe fata se rasti la mine:

-Nu-mi spune ca nu-ti aminteste!Haideee!

        Am schitat un zambet slab.

-Imi pare rau,nu stau prea bine cu memoria,m-am scuzat.

-Haidee,am fost colegul tau de banca 2 ani,a spus George Bosumflandu-se.

        Apoi ,ca in desenele animale pe care le adoram in copilarie,mi s-a aprins un beculet deasupra capului.

-Oh Doamne!am spus fericita.Nu-mi vine sac red ca nu te-am recunoscut,am spus aruncandu-mi bratele in jurul lui.

        La randul lui,ma batu usor,prietensc,pe spate.Dupa ce i-am dat drumul din brate i-am spus:

-Deeeci,cum iti mai este viata?

-Pai n-am mai auzit nimic de tine de cand te-ai mutat in America,prostuto.

-Dap,am lasat privirea in jos fiind hotarata sa nu las partea mea mohorata sa preia controlul asupra discutiei.A trecut mult timp asa de mult timp de cand ne ne-am mai vazut,Doamne!Tu ce-ai mai facut?

-Bine,cred.Acum ma duc catre aeroport.

-Oh,inteleg.Ai de gand sa pleci undeva?

-Da,iti calc pe urme.Ma mut in State.

-Daca imi este permis,pot sa intreb din ce cauza?

        Dupa ce-mi tranti un zambet larg se uita in ochii mei.

-Paaai,nu stiu.Poate ca vreau s-o iau de la inceput intr-un loc mai bun.

-Ei bine,sper sa-ti placa acolo,am spus schitand un zambet.

-Si eu,desi am impresia ca va fi total diferit fata de…fata de cum e aici.

-Crede-ma,va fi,am spus,o mica particica din timpul petrecut acolo trecandu-mi prin fata ochilor.

        In timp ce asteptam ca baiatul sa continue conversatia am privit pe geam la norii de furtuna si la picaturile abundente de ploaie ce reuseau sa le scape.

        Nu am fost atenta la ceea ce mi-a spus George,ma rog,in afara de ultima parte.

-…furtunile sunt din ce in ce mai urate.

-Aham,nu-mi amintesc sa mai fi vazut una din asta inca din copilarie.

        Chiar atunci,un trosnet lovi chiar la cativa metrii de drumul pe care eram.O lumina puternica strabatu autobuzul si lasa in urma o gramada de frunze uscate acum incendiate.

-Oh Doamne,asta a fost aproape.

-Nu am o presimtire buna…a spus George.

-Haide,ce s-ar putea intampla?

        Chiar acum intram pe sub un pod.Eh,macar aici nu ne loveste fulgerul.

        Am strabatut tunelul fara mare greutate avand in vedere ca aici conditile erau mult mai bune decat afara.