Devil's in my head

Capitolul 2

        Priveam pe geam ingandurata.In capul meu scenele din seara asta se repetau din nou si din nou.Chiar nu stiam c ear trebui sa fac…ce-ar trebui sa insemne toate astea.Cine era femeia aia?SAU ERA MACAR O FEMEIE IN NUMELE LUI DUMNEZEU!?De unde sa stiu ca nu era vreo maimuta…ceva experiment esuat care vorbea engleza de parca ar fi stat toata viata intr-un apartament pe Fifth Avenue?

                Sau cred ca mancarea lui Lizzy chiar mi-a afectat creierul.Dar am participat si eu la gatit…si a fost bun.Cred ca mi-a pus droguri in mancare.Altfel nu se explica evenimentele recente.

        Mi-am dat o palma peste fata spunandu-mi ca nu ar mai trebui sa ma gandesc la asta.Dar cu toate eforturile posibile nu puteam sa-mi scot aceasta chestiune din cap.

-Ce e de facut…?

        Si barbatul acela…de unde a stiu ca voiam sa ma razbun?De unde…?

        Am fost trezita la realitate de soferul ce a hotarat ca e vremea sa ma dea cu capul de scaunul din fata.Minunat.

        M-am uitat in jur pentru a vedea ca femeia ce era in autobz impreuna cu cei 3 copii ai ei atunci cand m-am urcat disparuse.Prin sticla murdarita de amprenta timpului,ceea ce aparent era praful,nu puteam zarii nimic in negura noptii.Probabil coborase inaintea mea.

        Am observant ca in autobuz nu mai eram decat eu si o mica domnisoara.Ma intreb de ce un copilas ca ea calatoreste singura.

                Am observat ca tinea strans in brate un ursulet de plus vechi,caruia ii lipsea un ochi iar captuseala a fost sfasiata si dupa cusuta in x-uri cu ata neagra.Urechiusele maro ale ursuletului atarnau atingand umarul fetei ,iar materialul moale facea contact cu pielea ei fina.

        Parea pierduta in propriile ei ganduri,si o intelegeam deoarece si eu ma gaseam de multe ori in stadiul acela.Cu capul lipit de spatarul scaunului si priviriea fixata spre tavanul masinii nu observa nimic din ce se petrecea in jurul ei.Nu ca s-ar petrece multe desigur.

        In cele cinci minute in care am admirat-o nu am observat-o facand alt gest in afara de a-si misca de cateva ori pleoapele.Puteai jura ca era in transa.

        Plictisita la culme si cu nimic in jurul meu cu care ma puteam distra,mi-am scos din buzunarul blugilor telefonul si perechea de casti pe care Lizzy mi-a imprumutat-o inainte sa plec.Era sigura ca ma voi plictisi la culme pe drum.Ei bine,avea dreptate.Mi-am bagat o casca in ureche,apoi pe cealalta si am cautat in playlist ceva pe gustul meu.Nu mi-am descarcat melodii recent asa ca aveam sa ma multumesc cu Bring me to life de la Evanescence,una dintre melodiile mele preferate.

“Now that I know what I'm without
You can't just leave me
Breathe into me and make me real
Bring me to life

(Wake me up)
Wake me up inside
(I can't wake up)
Wake me up inside
(Save me)
Call my name and save me from the dark”

        Inconstient versurile imi paraseau buzele iar corzile vocale erau ciupite rand pe rand pentru a crea o armonie cat mai apropiata de originalui fantasticei Amy Lee pe care o adoram de cand am vazut-o prima data la un concert in suburbiile New York-ului.

        Stiu ca Hannah m-a dus acolo spunandu-mi ca trupa e fantastica si o voi iubi pe vocalista de origine americana.La inceput nu am crezut-o,insa trupa incetul cu incetul a reusit sa-mi castige simpatia.

        Am ales sa locuiesc in America de la 16 ani,unde am locuit la bunicul din partea tatei,David Devons,al carui numele il purtam.Am dus-o destul de bine acolo,nu pot nega.Insa dorul de parintii mei a fost mai mult decat putea o tanara domnisoara sa suporte.Intrasem in depresie.O depresie ce-mi sugea fiecare picatura de energie din trup,si ma lasa sa ma simt de parca niciodata nu va fi mai bine.Am intrat intr-un anturaj privit rau de ochii lumii unde simteam ca cineva ma intelege.Atunci l-am cunoscut pe Finnian,un tanar ce m-a facut sa uit de toate acele lucruri pentru ceva timp.