Devil's in my head

Capitolul 1

O priveam pe Lizzy incercand sa toarne aluatul in forma de copt cu o figura schimonosita pe fata.Tot incerca sa nu dea pe delaturi insa ii esua lamentabil de fiecare data.In timp ce Grell isi insabusi rasul,eu am intrebat-o daca m-ar lasa sa o ajut,insa raspunsul ei,un “Nu” categoric ma facu sa ma incrunt.

-Lizz,e in regula.Am luat niste cursuri de gatit cat am fost in state.Deci ma descurc.Vrei sa faci Brownies,nu?

-Amaris,zise Lizzy punandu-si mainile in solduri incercand sa para mai autoritara decat era de fapt si lasand la iveala un mic rid produs din cauza incruntaturi de pe chipul ei.Esti musafirul meu.Cum as putea sa te las sa gatesti?

-Ei bine nu erai de aceeasi parere si acum zece ani,am spus eu zambind.Eu iti gateam cand doamna Sutcliff nu era acasa.Si Grell dormea,am spus aruncandu-i o privire.

Lizzy lasa sa-I scape un oftat si-si odihni pleoapele lasandu-le sa cada ca o cortine peste ochii ei de smarald.Cand privisem in ochii ei prima data cand am cunoscut-o,acum doua decenii,eram uimita.Eu aveam ochii caprui,ca majoritatea oamenilor si nu puteam gasi in ei ceva “special”.Pe cand in ai Lizzei era ca un fel de calatorie vazuta doar in filme.Cum paseai pe campiile verzi din Alaska in mijlocul verii si priveai cerul albastru,parca relaxandu-se dupa cele 2 anotimpuri mai reci.Cum priveai muntii inaltandu-se in fata ta,si cum trageai cu putere aer in piept lasandu-ti plamanii inundati cu elixirul vietii.

Dar dup ace treceai de paradisul din ochii ei…ajungeai  in mintea unei personae nebune.Elizabeth a fost de cand o stiu o persoana bipolara.Avea crize,iar in pe cand avea 14 ani mamei ei ii era greu s-o lase cu ceva obiecte taioase la indemana deoarece stia ca Lizzy era posibil sa faca ceva prostesc.Durerea din ochii ei de atunci…nu o pot descrie.Imi aduc aminte cand am gasit-o ca isi trasa urme adanci cu foarfeca din kit-ul de cusut al doamnei S.Statea in oglinda privindu-se pe sine,cu ochii goi…cu o privire pierduta…moarta.Stiu ca i-am smuls foarfeca din mana si am plesnit-o.Nu stiam ce era in capul ei si de ce facea toate alea.Apoi,a decis ca voia sa-mi povesteasca.In privirea ei indurerata si expresia facial schimonosita puteam sa-mi dau seama ca se ducea o lupta crunta.Sa-mi spuna sau nu.Dar dupa ce o urma din ploaia ochiilor verzi se revarsa peste pometii rosiatici,incepu.

-Raspunsul meu tot nu este,a spus ea curbandu-si buzele intr-un zambet satisfacut.Apoi expresia ei deveini una mai serioasa.Vreau sa ma revansez cumva pentru toate necazurile pricinuite in trecut,Amaris.Te rog,lasa-ma sa fac asta.Doar asa pot scapa de…trecut,a inghitit in sec inainte ca silabele ultimului cuvand sa-i paraseasca buzele.

Am zambit melancolic.

-Nu poti scapa de trecut.Este ca o masa intunecata ce te bantuie de-a lungul vietii.Greselile facute…ceea ce nu mai poti repara.Cuvintele…timpul…faptele nu le poti recupera niciodata.Trebuie doar sa te obisnuiesti ca sunt acolo.Nu poti scapa din panza lor.Trebuie sa le accepti,si trebuie sa accepti ca acela ai fost tu odinioara.Doar asa poti sa izbandesti intr-o lupta cu tine insuti.Intelegi?

                Fata parea ca vrea sa spuna ceva…doar ca nu stia ce.

-Multumesc,Amaris.

-Nu ai pentru ce.Acum da-te la o pate.Vreau sa te ajut.

-Ok,zambi fata scurt.

                Am mai stat aproximativ o ora pana cand am scos prajitura din cuptor.Arata destul de bine.Mereu mi-a placut sa gatesc.Mereu am gasit transformarea uimitoare.Cand din ceva asa simplu poate iesi ceva de-a dreptul uimitor.

As vrea sa ma pot transforma si eu asa.Sa pot fi absolut orice…sa am maretia pamantului,grandoarea focului,flexibilitatea aerului si puterea apei.

Sa simti ca nu mai esti legat  in lanturile realitatii…cu cata ardoare vreau asta…

Am mai petrecut timp cu Elizabeth pana s-a inserat,dupa care mi-am luat jacheta si mi-am luat la revedere de la cei doi.Un autobuz avea sa treaca pe aici la 22:00.Si mai este pana atunci jumatate de ora.As putea petrece timpul ramas uitandu-ma prin oras si descoperind schimbarile ce s-au petrecut in oras  de-a lungul anilor.