Capitlul 21

3.6K 245 88
                                        

Atunci ...atat de concentrat cat eram pe Rebeca , imagini cu cateva din intamplarile petrecute cu ea , mi-au revenit in cap , vreo 20% din memorie imi revenise , era un miracol , am deschis ochii brusc . 

-Au revenit , am spus dintr-o data 

-Ce au revenit ? M-a intrebat curios omul 

-Amintirile ...am spus eu uimit 

-Toate ?

-Nu toate , dar vreo 20% da 

-E foarte bine atunci , a spus el

-Haide-ti sa mai incercam odata , am spus eu fericit .

-Nu , a spus serios pshiologul 

-De ce ? Am intrebat eu 

-Fiindca nu vrem sa incarcam capul dumneavoastra , aveti incredere in mine , stiu ce fac 

-Adevarul este ca dumneavoastra sunteti pshilogul aici si va multumesc . 

-Nu ai pentru ce . 

-Si cand ne vom mai putea vedea ? 

-Hmm...pentru siguranta peste 4 zile , pana atunci vreau sa incerci mereu sa iti amintesti amintirile alea 

-Credeti-ma , nu voi mai putea sa le uit 

-Okay atunci , pe curand 

Am iesit din camera , am dat peste Cristina si am plecat acasa :

-Si cum a fost ? M-a intrebat ea in timp ce imi impingea caruciorul in care ma aflam 

-Bine , chiar foarte bine , mi-au revenit cam 20 % din amintiri  ,am spus eu incantat 

-Vai ! nu pot sa cred ,imi pare atat de bine 

-Si mie , am spus eu 

Am ajuns acasa :

-Cristina ? am strigat-o eu 

-Da , a raspuns 

-Hai sa facem clatite ! 

-Hai ! 

***

Au trecut cateva luni , mi-am scos ghipsurile si am inceput recuperarea , care nu am crezut ca va fi asa grea . Ziceai ca sunt  un copil care tocmai invata sa mearga , asa eram si eu , aveam dureri , dar pana la urma toate au revenit la normal , aproape totul  , inafar de amintirile mele cu Rebeca . De ce ? Nu stiu , m-am chinuit si nopti si zile la rand insa nimic , mi-au mai revenit cateva , dar nu toate . 

Dupa ce am terminat de facut recuperarile ,am zis sa mai ma duc odata la psiholog , nu m-am dus decat de 3 ori , asta ar fi a 4 oara . L-am sunat :

-Buna ziua ,domnule pshiholog , i-am spus eu 

-Buna ziua , draga vecine . Cum iti mai e ?

-Imi este bine , oarecum....Am vrut sa va sun ca sa mai ma puteti programa si pe mine odata . 

-Pai...a continuat el 

-Daca nu mai aveti cand sau nu mai vreti sa imi spuneti 

-In ultimul timp numarul  pacientilor , daca le pot zice asa , a crescut 

-Va inteleg 

-Dar ...

-Dar ce ? L-am intrebat eu 

-Maine la 9 sunt liber , daca nu poti maine , atunci peste 2 saptamani . 

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 26, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Un simplu biletel  ...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum